Sufletul nu are pret

Vasile Baghiu

Stiu ca soarele rasare la Tokio printre pagode
si apune la Amsterdam dupa hangarul agentiei aeriene
KLM,
dar e greu de spus
de ce barbatii si femeile din Japonia evita casatoria
si de ce mi s-a parut atit de lunga plimbarea pe malul
Rinului,
in spatele Domului,
unde trei tineri punk furiosi
m-au intrebat daca nu mi-ar placea ca suvenir
o poza cu ei, cerindu-mi totodata sa platesc pentru
asta.

Le-am spus ca un suvenir e ceva legat de suflet
si de aceea nu are pret, asa ca ma lipsesc.
N-au acceptat ideea, dar au gasit alt client,
care a platit, fireste,
asa ca m-au abandonat
cu tot cu filozofia mea de doi bani.

Si chiar asa, sufletul nu are pret,
dar nu e frumos poate sa insist
pe ideea asta in lumea in care lumea isi cauta sensul.

In gradina casei Böll din Langenbroich a inflorit
macesul
si chiar a lasat citeva petale roz pe iarba tunsa
nemteste.

Eu scriu ceva in limba romana,
poate chiar aceste cuvinte,
si vorbesc cu gazdele mele in engleza
despre cit de ciudata e tara mea.