Tara de carton si vata

De Eugen Ionescu

In tara ceea nu deosebesti piatra
de pasare sau duh:
sunt de vata si carton.

Cine vrea isi scoate sufletul,
il pune alaturi
si-l priveste ca pe o fiinta streina:
am zarit duhuri de pomi, de pasari, de oameni.

Oamenii-papusi cinta rugaciune muta:
Dumnezeul lor are barba alba.
Oameni-papusi si duhuri de vata!
Zimbete de pasta!
Pomi de cauciuc!
Ochi candizi si ficsi!
Culorile sunt palide, nu tipa.
Spatiul are doi metri cubi.
Focul e o cirpa rosie si il iei cu mina.

Tara asta a mizgalit-o, pe carton, un copil.
Copilul viseaza: nu-l trezi.