Vanitas vanitatum

De Omar Khayyam
Miresme cupe, harfe si bucle aurii:
O, jucarii sfarmate de Vreme, jucarii!
Gand, fapta, renuntare, virtuti cainti si rugi:
Cenusi pe care Timpul le spulbera, - cenusi

Ce-s oamenii? Podoabe ce-atarna din tarie.
Sosesc, se duc si iarasi sosesc aici sub soare.
Din buzunarul humei si-a cerului cutie
Mereu fapturi s-or naste, caci Dumnezeu nu moare.

Spuneti-mi, ce aduse a lumii bogatie?
Nimic. in mana timpul lasatu-mi-a doar vant.
Un foc sunt. Cand s-o stinge, nimicu-o sa ramaie.
Am fost a lui Djem cupa; dar sparta - nimic sunt.

Crearea ta si-a lumii, destinul ei si-al tau
Sunt taine-aici si taine vor fi in veci si-n moarte.
Surade-le ca unor pericole desarte,
Caci pacea te-asteapta dincolo, -n negrul hau.

Cereasca bolta pare o magica lanterna
Si soarele e lampa. lar lumea e-o cortina
Pe care defileaza in hora lor eterna
Imaginile noastre - rani negre in lumina.

Nu plange dupa ierii ce rupti ti-au fost din viata
Si nu gandi la ziua ce nu stii de-o sa vie.
Si ieri si maini si astazi iluzii sunt si ceata.
Atat ai: clipa. Fa-o sa umple-o vesnicie.

Bagdadul, Balkul, - spune-mi, ce s-a ales din ele?
Fatala e si-o briza cand floarea-i invoalata.
Bea! Si evoca-n noapte, cu luna laolalta,
Popoarele si evii stinsi rand pe rand sub stele.

A lui Bahram palate refugiu-s de gazele.
Unde cantau fecioare pandesc lei singuratici.
Bahram, neintrecutul la prins magari salbatici
Sub trei movile doarme. Magarii pasc pe ele.