VEDERE SPRE ORAS

de Dan Danila

Cateodata mai mijesc hulubarii
sau raze prin ferestre ondulate,
le tese soarele bolnav, sau poate
sunt firele din varul unei ii

cazut in plasa genelor se pierde
pe zidul coborat cu doua trepte
de tencuiala si cocleala verde,
tabloul tremurat in unghiuri drepte

un turn se-nclina si revine iar,
clipeste smaltul coamelor de miere,
sub norul serii incarcat de jar
bat inime de clopot cu durere

mai trec spre case oasele subtiri
de-nfiorari ca aburul de paine:
sub felinarele torcand sa nu te miri
de-o strada ca spinarea unui caine.