Tristetea coboara ca ceata dens
Si noi odata traiam intens
Uitarea ne doare si toate ne dor
Si vorbe rostite din cozi de topor
Dar si indiferenta ne este dusman
Si pe deasupra n-avem nici un san
Si toate se leaga de cei ce-i avem
Ce uita adesea ca noi suntem .
Suntem o povara o stim si-o spunem
Ne punem sperante in tot ce avem
Ne-n toarcem cu gandul ca cei de acasa
Si ne gandim ca la greu nu ne lasa .
Chiar daca se-ntampla se intampla frecvent
Uitarea ne doare la timpul prezent
In zilele acestea noi ne-am gandit
La anii si la zilele -n care am gresit
|