| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Lamentatia poetului pentru iubita sa
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Radu Stanca
|
|||
|
|
|||
| Pe tine te laud, prea frumoaso, pe tine Si tie, prea tainico, tie ma-nchin, Caci tu esti lumina ce sta trist pe mine Si tu esti uimirea de care sint plin. Pe tine te cint, prea inalto, pe tine Faptura ta-ncinsa cu straie de pret, Urechile tale rotunde si fine Si soldul tau cald care tremura-n jet. Domnita-ntocmita din fum si-ntimplare, Fecioara cu sufletul trist si frumos, La tine visez si culcat si-n picioare, Pe tine te cint si pe cal si pe jos. Pe tine, caci nu e nici floarea din glastra, Nici floarea din balta, nici floarea din cring, Atit de supusa si-atit de albastra Ca tine, cind vin sa te strig si sa pling. Ai pielita alba cum lebada n-are, Ai taine cum nici imparatii nu au Si totusi lasi ochii in jos cind strig tare Ca numai pe tine te cint si te vreau. iti vad printre gratii beteleie multe Si-ti vad prin fereastra rotunzii tai sini, Dar paznicul negru nu vrea sa m-asculte Si-ntruna-si asmute salbaticii-i ciini. De nu mai stiu cite netrebnice zile Vin fara nadejde sub turnul tau sur, Pise strunele rosii, ard cilti si festile Si-nconjur cetatea de jur imprejur. Dartoru-i zadarnic, caci tu esti aceea inchisa-ntre turnuri de-un domn veninos. Anume-ntre turnuri si-anume cu cheia Ca eu sa ma tingui amar aici jos. Zadarnic ti-s ochii ca verzile lacuri, Sprinceana ca arcul cu care lovesc, In tristele tale si goale iatacuri Eu nu pot sa intru si nici sa privesc. Zadarnic ai solduri ca pinzele prinse Pe vasul pornit cu furtuna in larg. Ca nu pot sa-ti mingii calciiele-ncinse Si nici asezarea de piatra s-o sparg. In van port cutitul cu teaca de aur De briul meu negru cu lant atirnat, Ca nu e balaur, temutul balaur Ce-aicea te tine sub zidul crapat. Si nu e nici tata sa-l umplu cu daruri Si nu e nici mama pe miini s-o sarut Si nu e nici hot sa-l astimpar cu zaruri Si nu e nici crai sa-l pot fringe pe scut. Ci domn care doarme cu mina sub ceafa Prin circiumi ascunse si bea ne-ncetat Din plosca usoara si groasa carafa Rizind ca te stie sub lant ferecat. Iar eu ma-nvirtesc in zadar linga podul Ce sta ridicat ca un deget in vint Si nu stiu-n ce fel i-as putea taia nodul Si nu stiu-n ce fel as putea sa te cint. Caci gura mea n-are putere atita intreaga ta lauda s-o poata cinta. Ca prea esti frumoasa si prea in urita Cetate in care eu nu pot intra. Si, vai, cit as vrea. Doamne, vai cit as vrea |
|||
Pune poezia Lamentatia poetului pentru iubita sa pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |