| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Cintec de spurcare (Pacatoasa in gind)
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ruxandra Cesereanu
|
|||
|
|
|||
| Cinta, zeita, minia aprinsa, am treizeci de ani si sint jivina azmutita de piclosi Nostradami, nu mai sint fecioara, nici in barbat nu m-am preschimbat, tunelul intre viata si moarte a fost iluminat si spalatorese grase l-au frecat cu alcool, ca sa piara lighioanele in incaperile de la subsol. lata spaime si goluri cind viata a ajuns la jumatate, cind moartea sta in cap si ride cu dintii lati, cei ce sint forfecutele neantului si ai calaului vesel frati Am inghitit diamant lichid, venele mi le-am vopsit cu argint, parul mi l-am uns cu ulei de luna nebuna, oasele mi le-am fosnit ca pisicile torcatoare, iubitul l-am mincat si tot nu m-am indestulat, am mingiiat inaripatii de pe morminte, lacrimile orfanilor le-am lins ca o camila in desert, singele viu l-am strins pentru muzeul de ceara, m-am imbatat si am preacurvit, Domnisorule-Doamne, lasa-ma sa-ti ating gleznele de malahit. Am adormit intr-un tirziu pe patul de cuie, m-am scrijelit si m-am imblinzit, ranile mele erau flori de iasomie lipite de rodii cu gingiile aprinse, rasaritul capului imbracat era in rochii ninse, soarele-mi statea in git ca o inghititura de aur, moartea mea cobora de pe munte ca un negru taur, cel pe care voiam sa-l spintec pentru totdeauna, ca sa scap de incaruntirc, de caderea dintilor si de tremuratul carnii de abur. Am strabatut in genunchi drumurile si rascrucile, genunchii mei erau doua talpi de copil debil, pentru pacatoasa in gind, cu buze vernil, in piept aveam lumina de-ntuneric si lanterne de staniol, in inima statea un drac fara cornite, plingacios si gol, picioarele i le spala un inger cu minecile aripilor suflecate, - hei, dracusorule, esti de-al nostru acum, chiar daca ai unghii lungi si rinjete inflorate. Ce puteam sa mai spun eu, Niniloh, porcii lumii se albisera si nu mai faceau groh-groh, diamante puteam arunca acum, caci nu le-ar mai fi tropait cu rituri de scrum. Ca o strigoaica ma tavalisem cindva in baltoaca-mi de viata racnisem, bolborosisem si avusesem coronita de ceata, nimeni nu credea ca simtisem vreodata astfel, spuneau: esti o inzidita de buna voie, o preacurata cu uter de otel, esti o prefacuta si suferinta ta-i fum, nu mai geme. nu mai ofta in zadar, chiar daca dimineata te trezesti in osuar. in pragul delirului ma aflam de la treizeci de ani, de cind luna se despicase si cazusera in ea bolovani, eram cu maruntaiele in flacari si cu mintea ca o icoana haituita, pina cind alesul m-a aflat in a leoaicei zodie preafericita. |
|||
Pune poezia Cintec de spurcare (Pacatoasa in gind) pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |