| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Cantec spaniol de Cincinat Pavelescu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Soarele mire
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Samson Bodnarescu
|
|||
|
|
|||
| I Vin, trimise de la soare, Mandre raze calatoare Si aduc campia plina De caldura si lumina. Si-aduc veste peste fire Ca se-ntoarce al ei mire Cu nespuse desfatari Din cumplite departari. La asa placuta stire Ea incepe pregatire, Si aduna toate cele Cate sunt pentru gatele: Prinde vanturile moi Si le pune la razboi Si le-nvata, ca sa-i tese Nimitezele alese, Ale caror gingasi fire Sunt din ceata cea subtire. Cu acestea dimineata isi acopera ea fata. Pune vantul cald apoi, De-i gateste soi de soi De covoara impletite Tot din flori nepomenite, Sa-i slujasca de primire Pentru dragalasul mire Si sa guste-n dulce tihna A iubirii lor odihna. Pune floare langa floare Cu miresme-mbatatoare Si-apoi umple a lui potire Cu suflare de zefire Si suspine de iubire Si de dragoste aleasa Cum n-a mai facut mireasa Pat de dulce pregatire Pentru asteptatul mire in palatele-i zidite Din vazduhuri poleite Cu albastru din tarie, Sa dureze-n vecinicie Si cu aur rupt din stele, Sa dureze ca si ele; Lustruite cu lumina Stransa, cand e luna plina, Si cu scari din nori durate Cum n-ai mai vazut palate. Iar inintru-mpodobite Cu icoane zugravite Din fete de curcubeie Si cu lacuri si paraie Si cu toate cate sunt Nascocite pe pamant. Zori cu umblete istete Deschid portile marete Si amurgul cel de sara Le inchide apoi iara Atat sunt de minunate Si atata-s de-ncantate, Ca intrat, din ele-n veci N-ai voi ca sa mai pleci. Serenade fac prin parcuri Cantaretii pe sub arcuri, Cu verdeata poleite Si din mlazi si foi boltite. Ei in gingase raspunsuri Spun a dragostei neajunsuri, Singuratici uneori Stand ascunsi pe dupa flori; Cateodata stransi in cor in fata ferestilor Spun dulci cantecele lor S-aline-al miresei dor. II Si cum pleaca mirele, Merg in lume stirile in radvane trase lin Prin vazduhul cel senin De siraguri de cucoara Sfatuind ca una zboara. Cocostarci naintea lor Duc naframe albe-n zbor. Iazuri trec, campii si stuhuri Jucand hora prin vazduhuri; Decat ei mai sprintinele Vin in urma randunele, Tot cotind si-n zbor ratund Cat vederile patrund; Si tot spun cu vesel glas De tari ce-n urm-a ramas Si s-alinta sus sub nori De ti-i drag de zborul lor. Vestea merge, vestea vine, Si de veselii sunt pline Cerul tot, pamantul tot Si prin mari cate-s inot. Tot asa si-n departari Lumile-s in desfatari Sus in car de aur sede Mirele, de lumea-l vede Mandru, falnic lucitori Cu nespusele-i comori in priviri de drag si foc, Ce-aduc lumilor noroc, De zambiri cum nu mai sunt Nici in cer, nici pe pamant. Si-asa raze de lucire De la dansul iau pornire, Ca nici unul ce-l urmeaza, Din atatea mii de cete Nu-ndrazneste, nu cuteaza Langa el sa se arate. Numai cand cu zambet dulce Se coboara sa se culce, Mii de hore-ncep nuntasii Tot in mijloc cu fruntasii Nalt palatului ceresc, Unde toti salasluiesc; Vezi luceferi mai berbanti Strabatand in gingas dant, Lungi siraguri de dragi stele, Ce fac jocuri intre ele, Tot ferindu-se-ntr-una Sa nu supere pe luna, Ce de dor manata zboara Printr-a cerului popoara Si e vecinie calatoare Dupa dragalasul soare Drag ti-i, Doamne, sa privesti Jocul lumilor ceresti! Cand din cand vezi cum se lasa Cate una mai aleasa Din nemaisfarsitul cor Spre pamant in tainic zbor, Aducand miresei carte De la mirele departe, Aducand si-o sarutare Numai cerul cum le are. Si cat stai si cat privesti, in atata te uimesti, Ca din sara pana-n zori Nu sfarsesc sa joace-n hori. Cand din cand prin jocul lor Trece tainic cate-un nor Cu raspuns de la iubita Ca a fost cartea primita. El prin stele, ea prin nor isi preschimba dorul lor; El prin carti de stralucire, Ea prin semne de mahnire. III Zile trec si zile vin, Si vazduhul cel senin E de raze tot mai plin, Raze dulci, imbatatoare, Cum vin numai de la soare, Ce nu are mult acum Din al nuntii sale drum. Vesel, plin de fericire Fiind drumul de iubire. Intr-o zi, ah! lunga zi! Nu se stie ce-i veni, Ca deodata se opri Si spre mandra sa privi Cu-asa dragoste duioasa Cum n-a mai simtit mireasa. Ea vazandu-l tresari Si la fata-ngalbeni isi aduse iar aminte Vremile mai dinainte, Cum de multe, multe ori I-a mai fost el petitor, Dus de-un farmec nenteles inapoi cum a purces, Si-a lasat-o cum nu lasa Mirele pe-a sa mireasa. Sta pe ganduri ratacita, Sta cu inima zdrobita, Si cum sta si cum priveste, El cu dragoste-i sopteste: "Ce sa fac si cum sa fac, Ca nu am iubirei leac. Nu stii tu c-a mea menire Este vecinie sa fiu mire, Far' de stare intr-un loc, Far' de draga cu noroc?" Zice, merge si nu-i pasa Oricat dorul il apasa Ea-l priveste cum se duce Asa drag si-asa de luce! Uita noaptea, uita-n zori Sa-ngrijeasca de-a ei flori; Uita tot si toate cele Cate sunt penmj gatele Si s-acopere cu jele. |
|||
Pune poezia Soarele mire pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |