| Sa nu-ti pui niciodata palma in calea zborului cu aripi, ti-as cadea pe umeri si te-ai prabusi de-atata cantec,
 de-atata singuatate a cuvantului.
 Sa nu-ti pui niciodata piciorul in padurea asta,
 sunt amintiri ce-atarna de fiecare creaga,
 sunt ganduri umezite ,
 miroase a mucegai fiecare frumza cazuta noaptea,
 fara stirea ta.
 Sa nu-ti pui niciodata urechea
 pe scoarta fluida a acestor copaci,
 sunt tipetele unei pasari interzise cerului
 care te-mbie sa o descatusezi.
 Sa nu-ti pui niciodata zambetul pe sanul meu,
 s-ar rusina, s-ar inrosi, n-ar mai putea sa se scuture de el
 Asculta-ma, unde te uiti?
 Asculta-ma, sa nu-ti pui niciodata,
 cuprinde-ma si taci. Somn usor
 
 
 |