|  | 
                    
                      |  | 
                    
                    
                      | 
 | 
                    
                      | intr-o zi Florina a inflorit zau
 ca fiecare fir
 de par de pe trupul ei
 perfect
 zic unii carnos tare
 muzical alb moale
 zic altii absolut
 fiecare fir
 s-a transformat in petale
 da
 isi pieptana
 Florina seara
 crizantemele daliile dar
 asta nu-i nimic
 sa vezi pe maini
 cum stau ele freziile cum
 se-amesteca se rup se deschid
 ce parfum
 
 cand danseaza
 Florina dar
 asta nu-i nimic
 caci picioarele ei alea faine zic unii
 cam subtiri osoase
 zic altii
 asa cu margaretele alea crescute
 aliniate tremuratoare parc-ar fi
 rasaduri
 de mult
 nu mai misca
 Florina
 ca sa nu strice
 
 gradina aia sora
 siameza
 sta asa
 in curte vin vecinii
 trecatorii turistii
 s-o vada s-o pipaie s-o adulmece asa
 ca au pus ai ei taxa
 de privit cum
 sta
 Florina a invatat
 sa astepte sa inteleaga
 soarele ploaia sa se teama
 de grindina
 de copii
 de tineri amorezati care smulg din ea
 petale si striga ba nu
 ba da
 ba nu
 ce frumos vin ei feciorii domnii cavalerii
 sa miroasa picioarele
 Florinei
 sa mangaie margaretele alea
 rasarite in coapsele ei
 sa ude
 cu bale sudoare lacrimi
 florile
 Florinei
 sa-si lase semintele pe-acolo
 pe undeva poate altfel
 
 de floare sau ceva ca o
 floare sau cine stie ce
 dracovenie cu petale
 va incolti in pamantul cald pietros
 neted dulce
 al
 Florinei
 de mult
 nu mai misca
 Florina dar
 zic babele tigancile vecinii
 ca atunci
 cand si-a dat duhul
 din gura i-a iesit
 apa apa fantana
 arteziana
 a ramas acolo
 in mijlocul gradinii
 Florina
 
 | 
                    
                      |  | 
                    
                      | Pune poezia Florina   pe pagina ta
 Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
 
 
 
 Poezii despre:
 
 
 | 
                    
                      | 
 |