si m-am plecat smerit
in fata staruintei cu care se
scurteaza clipele
cand pasarea din mine
vrand sa resoarba cerul
si-a frant din nou
aripele
de-un timp ploua cu vise
peste intreaga fire
uitata pe afara
iar lumea dinlauntru-mi
bolnava ostenita
se pregatea sa
moara
stiu doar ca dintr-o data
am inceput sa sanger
ca-n palma mea murdara
tineam ascuns
un inger
|