| aTraducere din V. Hugo: al XXIV-lea din
 C`ntecele inserarii — Les chants du cr?usculei
 O floare duioasa zice flutura=ului ceresc,
 Nu fugi, ca mor;
 Caci trista mea soarta este eu pe pam`nt sa traiesc,
 Nu la cer sa zbor
 Nu uita amorul nostru, ne=tiut de pizma=ii oameni
 In c`mpi departa i
 Nu uita ca tu cu mine la trup, la vapsele sameni,
   Ca c`nd am fi fra i.Dar vai! zefirul te sufla, iar eu nu pot sa ma smulg
 Din negrul pam`nt.
 Ca p`n’ la cer cu al meu abur, miros pe cale sa- i duc
 Si ram`n pl`ng`nd.
 Tu te duci tot pe departe, caci prea  i-i drag a pupa
 Orice floare vezi.
 Iar eu ram`n parasita far-a ma putea mi=ca,
 Chiar ca din obezi.
 Tu fugi, =i iar vii la mine, =i iar te duci s-amage=ti,
 Si pe alte flori,
 Dar c`nd te intorci la mine, tot lacrim`nd ma gase=ti,
 Mai ales in zori
 Oh! la amor mai statornic de vrei ca sa te deprinzi,
 Si sa nu mor eu,
 Da-mi aripi sa zbor la tine sau tu radacina prinzi
 L`nga trupul meu
 
 |