Poetul zilei
Constant Cantilli
(1875 - 1949)

3 Poezii

Poezia de azi

1883, aprilie
de Ion Stratan
Da orizont nemarginit
Singuratatii marii
si gindesc uneori cum va fi cerul dupa ce nu vom mai fi

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Paganul cu fiicele sale

Vezi toate poeziile poetului




aTraducere-adaptare a baladei Gromoboi de V. Jukovskii
Partea I
(Dar amar de acela ce sufletu-=i
vinde pe trai desfatat)
Pe arm l`nga Nistru, apa spumegata,
Sus pe pisc inalt,
Fiind miez de noapte, Pag`nul odata
Statu intristat;
Imprejuru-i lunca deasa =i baltoasa,
Iar sub d`nsul mal,
Peste ape neguri, noaptea-ntunecoasa,
In vai =i pe deal.
Pe-a cerului bolta negrea a adinca,
Prin mun i geme v`nt,
Padurea vuie=te; iar lupul in lunca
Tremura url`nd.
Deci ridic`nd capul, Pag`nul strigara
Cu racnet turbat:
?, soarta cumplita, soarta mult amara!
Noroc ne-ndurat,
De ce mi-ai dat crucea =i cre=tinatatea,
Si trai os`ndit,
Iar altora aur =i cinstele toate
C`te au poftit?
N-am adapost de haladuin a
Si in zadar pl`ng
Destul! deci la tine cei ajutorin a,
Nistrule ad`nc.”

Gata sa s-arunce de sus de pe st`nca,
Dar iata vazu
Ca o aratare izbucnind din lunca.
L`nga el =ezu
Un batr`n cu barba apo=a, ciudata,
Cu ochi sc`nteie i,
Grebanos de spate, av`nd cangi =i coada,
Coarne =i un ba .
Si scr`=nind, ridica la Pag`nul stra=nic
Al sau ba ciotos,
Iar el cremene=te de acel naprasnic
Demon fioros.
Deci Demonul zice: ?e vrei tu a face?
G`nde=ti sa te-neci?
Nu este mai bine, mi=ele sarace,
La mine s-alergi?”
?a cine e=ti? striga Pag`nul cu frica
St`nd in epenit.
DEMONUL
Eu sunt patron ie; nu- i pasa nimica,
Eu Asmodei sunt.
PAGANUL
Cerescule Doamne!
DEMONUL
Stai, nu face cruce
Asculta de vrei!
Pe Dumnezeu uita Da-te mie aice
Si- i voi da ce cei.

Prime=te sfatul care i i dau ie,
De mare folos,
Destul te-mpilara soarta cu urgie,
O, om ticalos!
Ca sa scapi de chinuri, eu am chipuri multe,
Si vreau sa te-ajut,
De vreme ce cerul nu vrea sa te-asculte,
macar un minut.
Eu pot sa- i dau orice, cinste =i mult bine,
Si aur c`t vrei,
Si voi sta cu pieptul insumi pentru tine,
Cu to i fra ii mei.
Pe domnul din iaduri il pun garant ie,
Si ma jur pe el
Sa- i implinesc toate; iar tu sa-mi dai mie
Al tau sufle el!
Pag`nul atuncea se cutremurara,
Trupul ii raci,
Ca sa-=i faca cruce, m`na ridicara
Dar in epeni!
DEMONUL
De ce stai pe g`nduri?
PAGANUL
De-a iadului chinuri
Eu ma tem cumplit.
DEMONUL
Oricum, tot ele ie cu a sale schinjuri
I i este gatit.

Caci traind in lume, amar pentru tine,
Fiind pacatos,
De te vei ucide, tu tot vii la mine,
O, om ticalos!
Iar cre=tinii vo=tri de spun o poveste,
Ca iadul ii rau,
Cestea sunt b`rfele, =i-n iad bine este,
Crede, dragul meu;
Noi petrecem vesel =i cu mul umire,
Tocmai ca in rai,
Tu viind in tartar vei =ti fericirea,
A nostrului trai.
Iar acum dau ie o curte domneasca,
Si sclavi c` i-i vra,
Boierii =i domnii, vr`nd sa te cunoasca,
Te vor conjura.
Si daca pe toate fe ele frumoase,
Tu le speriei,
De-acum ele insu=i vor fi bucuroase,
Sa faca ce vrei;
Intr-un cuv`nt, orice vei pofti, indata,
Vei avea pe loc;
Deci, iata o punga cu bani incarcata
I i dau spre zalog.
Si tu niciodata din ea avu ie
Nu po i m`ntui,
Dar zece ani numai i i dau termen ie
A=a a trai.
Iar vaz`nd atuncea ca ziua apune,
Cea de la sf`r=it,
Pe la miez de noapte voi veni la tine,

Sa =tii negre=it!
Pag`nul g`nde=te la sfatul ce-aude,
Tot felul chitind,
Dar apoi pe aur sufletul i=i vinde,
Nemaiprelungind;
Si, crunt`ndu-=i m`na, cu s`nge i=i scrie
Zapisul cer=ut
Vicleanul lu`ndu-l, plin de bucurie,
Pieri nevazut.
Si iata om mare Pag`nul ajunge.
Cu chip neaflat,
Noroc, avu ie deasupra lui curge,
Izvor ne-ncetat;
Ale lui palaturi, de mult aur pline,
Si rasfa domnesc,
Iar la a lui masa vina e straine
Nu se mai sf`r=esc.
In c`=ligi =i posturi ospe e frumoase,
Joc necontenit,
Casnicii, strainii au la d`nsul masa,
Pahar nesf`r=it.
Toate dob`nde=te, ori=ice sa vaza;
I se supun to i,
Ii bici boierimii, aranilor groaza,
Ca un aprig ho ;
Douasprezece fete se rapesc de d`nsul
De pe la parin i,
Si nici vrea sa =tie de sc`rba =i pl`nsul
Acestor m`hni i;
Deci intr-un an ele douasprezece fiice

Ii nascura lui,
Dar el le gone=te =i de a lui s`nge
Mila intr-insul nu-i.
Insa to i sarmanii au scutar puternic,
Inger pazitor,
Ce-i adaposte=te in laca= cucernic,
Liman scapator;
Deci in m`nastire el le mistuie=te,
Pe mume =i fiice,
Unde Ziditorul etern se slave=te
Cu smerite rugi.
Sub cereasca mila, sub a ei umbrire
Fiicele traia,
A lor frumuse e =i neprihanire
Cre=tea =i sporea.
Din frageda v`rsta fecioarele bl`nde
S-au fost inva at
A slavi pe Domnul, cu inimi-nfr`nte
Si rugi ne-ncetat;
Abia zarea zilei se ivea pe dealuri,
Ele se scula
De aprindea candeli, smirna pe oltaruri
Si de se ruga.
S`nta liturghie cu dulce c`ntare
Ele o serba,
Si ale lor versuri in acele oare
Spre cer se urca.
Cu-aceste rugi s`nte =i mumele triste
Jertfea ne-ncetat

A lor rugi smerite, lacrimi umilite,
Celui Preainalt;
O! da-le lor, Doamne, a ta ocrotire!
(Ele se ruga).
S`ntele oltaruri lor spre m`ntuire,
Fie voia ta!
De le lepadara cumplitul lor tata
De la s`nul sau,
Tu le ocrote=te, =i pe el iarta
De-acest pacat greu.
Dar iata, al zece an cumplit sose=te,
Si mai au trecut,
Pacatosul pl`nge, amar se caie=te,
De ce au facut;
Primavara dulce iar incoroneaza,
Vai, dealuri =i mun i,
Si plugarii veseli cu plugul brazdeaza
C`mpii inflori i.
Dar el, ticalosul, sa vaza nu poate
Cest timp aurit,
I se par cu neguri invelite toate,
Pam`ntul negrit.
De vede pe ceruri a zorilor dunga,
Zice: ?ori, ierta i!”
Daca c`nta pasari: ?erta i-ma, striga,
Si voi din rai psal i;
Ierta i! ierta i! striga, paduri lini=tite.
Si voi, c`mpi rodi i,
Pam`nte=ti rasfa uri, tu, cer stralucite,
Si ma t`ngui i!”

Apoi aduc`ndu-=i de fiice aminte,
La el le-au chemat,
Socotind ca cerul de-a lor rugaminte
Va fi indurat.
Deci, iata sosira ziua de pe urma,
Soarele sfin i,
Luceafarul vesel nop ii ca o c`rma
Pe cer se ivi,
Iata, insereaza luna straluce=te
Dupa nouri gro=i,
In vai, sus pe dealuri noaptea se la e=te,
Si-n codrii tufo=i;
Apele s-alina, dormiteaza toate,
Stelele clipesc,
Si ca miezul nop ii nu este departe,
Ele il vestesc.
Iar Pag`nul jalnic =i mustrat de cuget
Crucei s-au rugat;
Si far’ de credin a vrea ca al sau suflet
Sa scape de iad.
I=i cheama copiii, g`ndind ca ei poate
Vor fi asculta i.
Vai mie! le zice, fiici far’ de pacate,
Piei! nu ma lasa i!”
Deci ele se roaga =i Domnul aude
Tristul lor suspin.
Dar iata deodata un somn le cuprinde,
Adorm toate lin
O tacere mare atunci se facura
Ca intr-un morm`nt;

Se auzea numai ca un corb c`rcnira
Si c`inii url`nd
Iata ca rasuna ora miezei nop ii,
Si v`nt se st`rni,
Ce tulbura r`ul, zbuciuma pere ii,
Si colbul porni.
Iata =i menuntul cel de-apoi sose=te,
Sun`nd intristat
Clocotul st`mpe=te, din pam`nt zbucne=te
Drac infrico=at!
Pag`nului zice: ?ea din urma noapte
A ta au sosit;
Si eu dupa tine ca sa te iau, frate,
Iata am venit.”
PAGANUL
O! da-mi, te rog, inca vade c`t de mica,
Iadule amar!
DEMONUL
S-au sf`r=it termenul, eu nu pot nimica,
Te rogi in zadar!
PAGANUL
Un menunt!
DEMONUL
Asculta, lan ul te a=teapta!

PAGANUL
Oh, ce am facut!
DEMONUL
Si racla sta gata, groapa ta sapata,
Si giulgiul cusut!
M`ini a zilei zare va vesti duin a,
To i vor suspina
Si vaz`nd pe masa a ta rama=i a,
Te vor caina;
Arz`nd faclii, candeli =i tam`ie multa,
Te vor prohodi!
Dar crap`nd pam`ntul, vei cadea, sarmane,
In iadul amar
Clirosul va zice: ?omene=te, Doamne!”
Insa in zadar
Caci de-acum iadul va fi a ta parte,
Tu insu=i ai vrut.
Mergi! au sosit ora, iadul nu-i departe,
Caci url`nd aud;
Aud ca ne cheama cu glas ca de trasnet
Si in din i sc`r=nind,
Clocotind catranul, a bicelor plesnet,
Si obezi calind!
PAGANUL
Doamne, a ta mila ruga mea de=tepte!
DEMONUL
Rugi nu- i folosesc.

PAGANUL
Vai! macar da-mi voie pe bietele fete,
Sa le binecuv`ntez.
Demonul la ele, ca un flam`nd c`ine
Privind, au chitit:
Cum sa le rapeasca, spre a le rapune
Iadului cumplit?
De o a=a fapta va salta Satana
Si iadul nestins
Deci, bl`nzindu-=i ochii, ce ardea ca para:
?ag`ne, au zis,
Mi-i mila de tine =i de a ta soarta
Si sa te scap vreau;
Insa ma asculta! sau in iad indata
Cu mine te iau.
Tu da-mi sufletele a fiicelor tale,
Sa te las c`tva
Si eu, induratul, pe fie=tecare,
Un an i i voi da.”
PAGANUL
O, fiara vicleana! imi cei =i copiii?
DEMONUL
Ma-ntrebi? Deci veni i,
Tr`nti i pacatosul in fundul gheenii,
Si il sp`rcui i!

Deci iata, negrea a de draci se ivira,
Sc`r=nind =i url`nd,
Cutremur =i trasnet groaznic se facura,
Firea suspin`nd.
A iadului namili fioroase, slute
Aduc un lan greu
Pentru pacatosul =i cu a lor cangi crunte
Sa-l apuce vreu!
Si iata cazura Pag`nul de groaza,
Mai mort la pam`nt,
Strig`nd: ?unt a tale, pe mine ma lasa,
Du=mane cumplit!”
Si apoi treze=te bietele fecioare
Zapisul s-au scris
Satana salteaza! Slava lui ii mare,
In iadul nestins!
Partea II
(Ai prelungit chinul, Pag`ne gre=ite,
Acum ai scapat,
Dar amar de-acela ce suflete vinde
Pe trai desfatat.
Vei trai in sc`rba, ho ule pag`ne,
A=tept`nd sf`r=it,
Al tau pierdut suflet va avea cu tine
Razbel mult cumplit.
Via a ta =i lumea ie pacatoasa
Hula i i va fi!
Strain intre oameni =i in a ta casa,
Parca n-ai trai.)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Deci macar s-aduca v`ntul miros dulce,
Din c`mpi inflori i,
Si aurind luna izvorul ce curge
Codrii inverzi i,
Si vestind lastunii cu ginga=e versuri,
Ca se ivesc zori,
Si zbur`nd zefirii prin lunci =i pe =esuri,
Liberi =i u=ori,
Si negrea a nop ii intocmai ca norii,
De pe cer pierind,
Turme spre pa=une merg`nd, iar pastorii
Din bucium trag`nd,
Pag`nului toate, p`n’ =i a sa casa,
Ii pare morm`nt
Si cu o ar`re el =ede la masa,
La zefcuri pe g`nd
Nici ca se atinge de cupi spumegate,
Din care beau to i,
Caci lui se nazare, =i ziua =i noaptea,
Tot umbre de mor i;
Ne-ncetat aude urlete, suspinuri,
Iar c`nd to i dormeau
El fugea cu groaza de-al sau pat de chinuri
Si somn nu-l prindea.
Se teme de umbra codrilor namornici
Ca de aratari,
Sau de suna clopot, de preo i cucernici
Si de-a lor c`ntari!
Il umple de groaza =uierul furtunii,
Nourii tac`nd,

Frunzele de pica, vuietul padurii,
Sipotul curg`nd.
Iar clocotind tunet pe cer c`nd bureaza,
Era sperios
Ca =i c`nd i-ar zice: ?mule, vegheaza,
Caci e=ti pacatos .
A lui fiici amate il infioreaza,
C`nd la el privea;
Fiind totdeauna bl`nde, m`ng`ioase,
Dar il patrundea
A lor frumuse e, pe to i vio=ase,
El insa-i m`hnit,
Si a lor grai dulce lui ii ca=uneaza,
Dureri indoit.
Deci ele ca raza, ce le pria umbra,
Frumos inflorea
In manastiri s`nte, ne=tiind ce-i sc`rba,
Lini=tit traia.
Iar el, p`ngaritul! el se o ara=te,
La fiice g`ndind,
Vaz`nd nu departe ca lor se gate=te
Tartarul flam`nd,
Blastama =i striga: ?, cumplita fapta!
O, copii iubi i!
De-o soarta amara, de chin ce v-a=teapta,
Cum sa va feri i?
In zadar frumse ea =i neprihanirea
De sus vi s-au dat,
Eu v-am inchis raiul far-a voastra =tire,
Si v-am deschis iad!

Inimile voastre este vremea, poate,
Sa simta iubit,
Si cerul mul i tineri, =i cu bune fapte,
Poate v-au menit,
Pe care vaz`ndu-i, amatelor fiice,
Ii ve i indragi,
Si a voastre inimi de un amor dulce
Se va amagi
Atunci voua lumea va parea placuta
C`mpul mai frumos,
Lunca mai racoare =i ca pasari c`nta
Mai melodios.
Dar aceste zile at`t de dorite
Nu vor mai veni,
Faclii nu vor arde la a voastre nunte,
Ce c`nd ve i muri!
In s`nta biserica nu cu mirii vo=tri
Voi ve i dan ui,
Ce cu munci cumplite, crun i vrajma=ii vo=tri
Ne vor schingiui,
De-a iadului demoni vom avea noi parte
Si de etern pl`ns;
Si eu, pacatosul, fiici nevinovate,
In iad v-am impins!”
Apoi catre ceruri ochii i=i inte=te
Si cu suflet trist
Zice: ?nsu=i Domnul a=a ne graie=te:
Iert pe cel cait!
Si drept catre mine ruga pocain ii
Se va inal a!”

Deci el, t`nguitul, laca=ul duin ei
Face casa sa,
Ca tot saraimanul, vaduva, strainul,
Sa fie primit;
Pentru flam`nzi, bolnavi p`inea lui =i vinul
Nu este poprit.
Si ziua, =i noaptea la por i pazitorii
P`ndesc neclintit,
De cheama la masa pe to i trecatorii,
Carii sunt lipsi i;
Si iata, din lume saraci se aduna,
De el auzind,
Ca imparte mila cu deschisa m`na,
Pe to i priimind;
Bolnavii, flam`nzii gasesc la el hrana,
Si trai m`ng`ios,
El imparte insa aceasta pomana,
G`ndind la Hristos.
Si-n a lui s`nt nume manastiri, biserici
Frumoase zidi,
Aduc`nd in ele calugari cucernici,
De sala=lui.
Si-ntr-acele s`nte laca=uri frumoase,
La fra ii smeri i,
Saracii, nemernici, acei ce n-au casa,
Umbl`nd rataci i,
Au gazda =i p`ine, ne=tiind de unde
Ceste le primesc;
Deci ei to i cu lacrimi =i inimi infr`nte
Pe Domnul maresc.

Pag`nul =i pictori iscusi i aduce,
Din t`rg departat,
Care zugrave=te rastignit pe cruce
Pe Cel Preainalt.
Sub acea icoana se inchipuira,
El cu-a sale fiici,
Si ca Ziditorul de ei se indura
Si de a lor rugi;
La acea icoana, fara a se stinge,
Candele ardea,
Si-n s`nta cununa celui de pe cruce
Brilanturi lucea
Deci =i c`nd a nop ii valul se zb`rce=te,
De pe cer pierind,
Iar lumina zilei incet se ive=te,
Zorile ro=ind,
Si c`nd iara=i sara firea dormiteaza,
Vuietul st`mpea,
Si-n biserica candeli abia lumineaza,
Catinel clipea,
Pag`nul — caitul, st`nd sub s`nta cruce,
Pl`ngea cu suspin,
Si rug`nd pe Domnul: ?mar mie, zice,
Cum sa scap de chin?”
Degrab’, degrab’, insa, ca r`ul ce curge,
Din mun i in vai mari,
Timpul nest`nd trece, =i cursul lui duce,
Zile, luni =i ani.
Anul unsprezece incepu sa treaca,
Ca umbra pieri;

Iata, cel din urma catre sf`r=it pleaca,
In grab’ nu va fi!
Deci glas oarecare Pag`nul aude
Ca striga cumplit:
?oate se sf`r=ira! Sa scapi nu ai unde,
Ora au sosit!”
Si iata, deodata cel rau il tr`nte=te
In boala amar,
Inc`t doctori, leacuri lui nu-i folose=te,
Tot ii in zadar.
Lui i se nazare gata sa-l inghita,
Grozavul morm`nt
Si o nalucire neagra =i m`hnita,
La capat`i st`nd;
Deci el din biserica se teme sa iasa,
Acolo zacea,
Si l`nga icoana, tremur`nd de groaza,
Amarnic pl`ngea.
Vai! iata =i ziua cea de-apoi sose=te,
Cerul rumenind,
Si printre dumbrava, ce mun ii umbre=te,
Raze revars`nd.
Toate sunt in pace, vesele =i line,
Toate se z`mbesc;
Apele ca stecla, limpezi =i senine,
Abia se clatesc;
Iar zefirul mi=ca frunzele u=oare,
C`mpul s-au trezit,
Din flori flutura=ii sug cu pofta mare
Nectar miresmit.

Pacatosul insa int`mpina zare,
Cu suspin =i pl`ns,
Zic`nd: ?rea degraba, noapte trecatoare,
De pe cer te-ai stins!
Veni i, fiici iubite, l`nga tatal vostru,
Sa-l incunjura i,
Pe judecatorul, Ziditorul nostru,
Veni i de-l ruga i!
Amar! va fi noua noaptea viitoare,
Caci to i vom pieri
Indure-se, Doamne, mila ta cea mare,
Nu ne parasi!”
Deci vin l`nga tatal fiicele lui toate,
Unde el zacea,
A caruia oase, sub piele uscate,
Negre se vedea;
Barba inc`lcita, parul lui maciuca,
Ochii incrunta i,
Cu clabuci la gura, strig`nd: ?h, ce munca!
Piei! nu ma lasa i!”
Fecioarele, triste, catre cer ridica
Ochii lor duio=i,
Toate c`nt`nd imnuri, se ruga cu frica,
Maicei lui Cristos.
A=a heruvimii ce Domnul iube=te
Se roaga smerit,
Sa ierte pe omul ce se pocaie=te
La al sau sf`r=it
Si apoi, cu ochii plini de indurare,
Zboara, aduc`nd

Mila =i iertare celui care moare,
Pe Domnul chem`nd.
Deci st`nd l`nga d`nsul, c`nd el se sf`r=e=te,
Ace=ti soli cere=ti,
Cel cait aude ca glas ii =opte=te:
?ergi! tu iertat e=ti”
Intocmai aceste fecioare curate,
Pentru tatal lor,
Se ruga sa ierte ale lui pacate
Tatal tuturor;
Iar sf`r=itul Pag`nul zare=te,
Ca nu-i departat;
Deci cu umilin a mintea i=i inte=te
La Cel Preainalt,
Si pl`ng`nd prive=te lumina curata
Zilei de apoi
Dar lui, os`nditul, ii plesnesc deodata
Ochii am`ndoi!
Atunci el strigara: ?iua se sf`r=ira!”
Fiicele raspund:
?orile frumoase abia se ivira,
Intr-acest minunt;
Ori nu auzi, taica, c`nt`nd cioc`rlia,
L`nga a lui so ?”
PAGANUL
Oh! aud, m`ini insa amar! =i vai mie!
Vom zace to i mor i,
Caci pentru noi astazi soarele sfin e=te
Cel mai de apoi;

Iar de vede i astazi ca c`mpu-nflore=te,
M`ini nu vom fi noi!
Si eu, p`ngaritul, fara de-ndurare,
Pe voi v-am rapus!
Si nici am speran a de acum scapare
Sa avem de sus;
Nu asculta i, insa, cele ce graie=te
Un om pacatos,
Ci striga i cu toate: ?oamne, miluie=te
Pe cel pacatos!”
Deci fetele, triste, nici ca pricepura,
El ce au grait,
Si zic: ?iluie=te-l — toate cu o gura —
Pe omul gre=it”
PAGANUL
O! fiice iubite! mie noapte-mi pare!
FIICELE
Abia este pr`nz;
Pastorii la =ipot, de caldura mare,
Turmele =i-au str`ns.
Soarele aprinde, c`mpul p`rpale=te
Cu raze-nfocate.
PAGANUL
Mie mi se pare c-afara vuie=te
Bocet intristat.

FIICELE
Abia abure=te v`nti=or racoare,
Dinspre mun i sufl`nd,
Abia se aude o privighetoare,
In lunca c`nt`nd!
PAGANUL
O, fiice iubite! ziua luminoasa
De pe cer s-au stins!
FIICELE
Soarele apune, =i o cea a groasa
Pe cer s-au intins,
Si in infocatul aer straluce=te
O stea c`nd =i c`nd,
Si pe mun i, pe dealuri abia se zare=te,
Codrul innegrind!
PAGANUL
O, sara steloasa! o, stralucit soare!
Ah, mai stai pu in!
Macar ca eu, orbul, sa vad nu-s in stare
Al vostru senin.
O, fiice iubite, simt ca noaptea este!
FIICELE
Luna s-au ivit.
Si pe vai =i ape noaptea dezvele=te
Negrul sau ve=m`nt;
Catre sat alearga cu invio=are

Plugarii trudi i;
Iar clopotul cheama catre privighere
Pe cei pocai i.
Calugarii c`nta cu smerite glasuri
In s`ntul laca=
PAGANUL
Cu ei =i eu, Doamne, intr-aceste ceasuri,
Sunt! sa nu ma la=i!
O, fiice iubite! simt ca se ive=te
Pe cer nouri gro=i.
Si viforul umfla r`ul =i porne=te
Colbul spulberos.
FIICELE
Nu vedem nimica, ruga se sf`r=ira,
Dar tot ard faclii.
Luna asfin e=te, fra ii adormira,
To i pe la chilii.
Numai in biserica lumini lumineaza,
Iar in sat s-au stins;
Pe c`mpii =i codri roua se revarsa,
Si somn le-au !
Deci dormita toate, pan’ =i firea muta
Insa semana
Ca minune mare intr-acea menunta
Se va int`mpla!
Si iata suflara v`nti=or racoare,
Dinspre rasarit,
Inc`t abia numai frunzele u=oare,

Sun`nd s-au clatit
Si glas oarecare din cer se lasara,
Miros aduc`nd,
Parca serafimii in arfe sunara,
Si imnuri c`nt`nd
Iata =i biserica incet se deschide,
Si s-au aratat
Un stralucit inger fecioarelor bl`nde,
Cu chip minunat.
A lui catatura dulce, m`ng`ioasa,
Chipul alina,
Iar pe-a lui ve=minte =i fa a frumoasa,
Raze lumina;
El st`nd sus in aer, cu a sa sosire,
La to i au vestit,
Ca =i pacatosul afla m`ntuire
De s-au pocait.
Insa pe fecioare frica le e,
Cruce i=i facea!
Iar frumosul oaspe l`nga patul unde
Pag`nul zacea
Vine =i atinge cu a mantiei poala
Fecioarele bl`nd,
Si ele indata cad in aromeala,
Si adorm cur`nd.
Apoi cu mustrare ochii i=i intoarce
Catre pacatos.
(Si groaza patrunde bolnavul ce zace,
Tocmai p`n’ la os.)
Care il intreaba: ?ine e=ti tu, s`nte,

Caci greu m-ai patruns!
Stralucitul oaspe la a lui cuvinte,
Nimic n-au raspuns.
PAGANUL
Oh! te imbl`nze=te =i, te rog, imi spune,
De pot sa scap eu!
Caci sose=te ora, =i vicleanul vine,
La sufletul meu!
INGERUL
Tu s`nta icoana cu rugi ai cinstit-o
Si umilit pl`ns,
Fa a ei spre tine ai inchipuit-o
Deci ea m-au trimis.
PAGANUL
Ah, ingere bl`nde, =i sa scap eu oare?
INGERUL
Daca-n Domnul crezi.
PAGANUL
Indure-se Domnul =i pentru fecioare
INGERUL
Sa crezi, sa sperezi.
Atunci el, crucindu-=i m`inile negrite
Pe pieptul uscat,

Tacu vars`nd lacrimi =i rug`nd fierbinte
Pe Cel Preainalt;
I se zbatea s`nul de suspinuri dese,
Trupul tremura,
Si din ochii jalnici, far’ sa inceteze,
Lacrimi r`ura.
Si iata incepe furtuna cu vuiet,
Dinspre asfin it,
Fulgerul despica nourul cu tunet,
Groaznic au trasnit;
Si tocmai deasupra bisericii s`nte,
Viforul au stat,
Apoi o tacere ca =i inainte,
De sus s-au lasat.
Ora miezii nop ii nu era departe
Iar ingerul s`nt
Pe tata =i fiice, ce erau culcate,
Mantia zv`rlind,
Stralucindu-i ochii, i=i intoarce fa a
Spre cerul inalt
Atunci iara=i clocot, ce strabatea cea a,
S-au mai repetat,
Si in intuneric urlete cu vuiet
Grozav raspunz`nd,
Si bolta bisericii de stra=nicul tunet
In doua crap`nd,
Iar cumplitul vifor nouri gramade=te
Deci au scaparat,
Si iata Satana din iad izbucne=te
Cu foc imbracat.

In parul lui =erpii se-ncolotoceaza,
Suiera spum`nd,
In ochii lui pizma vrajma=a salteaza,
In m`ini aduc`nd
Un lan de vapaie, cu g`nd ca sa lege
Pe omul gre=it
Dar vaz`nd pe inger, el nu poate merge,
Sta incremenit;
I s-au stins indata m`ndra ing`mfare;
Deci au intrebat:
?uternice du=man, intr-aceste oare
Cine te-au chemat?”
INGERUL
Au ajuns la Domnul a lor rugaciune!
SATANA
Dar ei sunt ai mei.
INGERUL
Drept judecatorul m-au trimis pe mine,
Sa stau l`nga ei.
SATANA
Pag`nul amarnic pe fiici lepadara,
Mie mi le-au dat!
INGERUL
Puterea cain ei le rascumparara,
Si ea le-au scapat;
Deci vor fi cu drep ii!

SATANA
Iar lui eu sunt domnul,
El zapis mi-au dat.
INGERUL
A=teapta, viclene, nu os`ndi omul,
Caci nu-i judecat.
Si atunci alt tunet mereu se-ntartara,
Dinspre rasarit,
Si =ioi de fulger noaptea despicara,
P`n’ la asfin it.
Pe cer o vapaie de foc se la ira,
Firea tremura
Si osia lumii de groaza trasnira,
Mor ii suspina
Satana sim e=te pa=ind Ziditorul,
Si-n iad s-au ascuns
Iar de peste nouri drept judecatorul,
Tun`nd au raspuns:
?oi judeca omul care, fiind tata,
Sa v`nda-ndrazni
Neprihanit s`nge, pentru care fapta
Acum va muri!”
O, cuv`nt puternic! Pag`nul indata
Pe loc au murit,
S-au stins ca o para; ca c`nd niciodata
N-au fost, n-au trait,
Fa a lui grozava se posomor`ra,
Trupul epeni,
Ticalosul suflet din arsa lui gura
Ca fumul pieri!

Iadul prime=te le=ul ce pam`ntul
Zv`rlea o ar`t.
(Pe el numai insa gheena sorbindu-l,
Nu s-au mul umit.)
Iar pentru fecioare Domnul hotara=te
Somn nemuritor
Si s`nta sa voie a=a se veste=te,
Cu glas tunator:
?or dormi in pace =i far’ de ispita,
De trai pam`ntesc,
A lor feciorie ii fagaduita,
Mirelui ceresc.
Vor dormi in pace, secolele lumii
Trec`nd ca o zi,
Nu le va atinge m`na putregimei,
Si se vor trezi!
Cu frumuse e noua ca de primavara,
Spre trai nesf`r=it,
C`nd voi veni insumi de a doua oara.
Precum v-am grait
Si atunci gre=itul de eterna munca
Va fi aparat,
Caci a lui pacate fecioreasca ruga
Le-au rascumparat.”
Partea III
Iata de zi zare pe cer se ive=te,
Noaptea au pierit;
Vestitorul zilei, cuco=ul, treze=te
Satul adormit,
Si vad to i pe fiice de somn greu e,

Pag`nul zac`nd,
Cu fa a grozava, genile deschise,
Cu ochii cat`nd,
Si cu incle=tare m`inile lui str`nse
Pe racitul s`n,
Iar din a lui buze se parea ca iese
Vaiet =i suspin.
Fecioarele, insa, dormeau ocrotite
De-aripi ingere=ti,
Si in somnul dulce fiind migaite,
Cu visuri cere=ti;
Iar pe a lor fe e nevinova ie
Lin se arata
A lor rasuflare, ca =i fecioria,
Miros revarsa;
A lor buze rumeni, ca raza frumoasa,
Parea ca r`dea,
S-a lor frumuse e era m`ng`ioasa,
Dar foc n-aprindea
Iata ca imbraca racla lui cu stofa,
Morm`ntul boltesc;
Clopotele zbiara, =i cu mare pompa
Il =i prohodesc;
Bolnavii, saracii pl`ng cu intristare
Dupa cel murit,
Alerg`nd cu to ii sa-i dea sarutarea
Cea de la sf`r=it.
Deci au inchis racla ce o priime=te
Morm`nt fioros.
Iar clirosul zice: ?oamne, pomene=te
Pe cel pacatos!”

Apoi se intoarce populul pe-acasa,
M`hnit =i pl`ng`nd
Si iata ca iese, cu cumplita groaza,
Un zid din pam`nt
De cremene neagra, care ocole=te,
Cu un chip nespus,
Morm`ntul, biserica, iar imprejur cre=te
Codru nepatruns;
In poarta de schija stau st`nci rezemate
Si dudau cresc`nd,
Iar poporul fuge speriat departe,
Urgia vaz`nd.
Deci aceste locuri de atunci ramase
Pustiu neumblat;
Buruianul cre=te, =i scaiul se-ndeasa
Unde au fost sat.
Glas de om aicea nici ca se raspunde,
Ce buhna ip`nd;
Si prin st`nci =i codri lupul se ascunde,
De frica url`nd;
Iar printre prapastii puvoaiele repezi,
Pravalind butuci,
Curg cu clocot mare, las`nd printre lespezi
Pleava =i clabuci.
Iar unde fusese s`nta manastire
Celor cuvio=i,
Acolo in ziduri, au sala=luire
Serpii venino=i;
Sub s`ntele bolte c`ntari nu rasuna,
Ce c`nd bate v`nt,

Pustiul vuie=te, maraciunea suna
Pe tristul morm`nt;
Alteori o piatra de se pov`rneaza,
Din risipituri,
Grozavul ei buhnet eho repeteaza,
C-o suta de guri.
Pe p`closul munte abia inalbe=te,
Crucea pe morm`nt;
Iar la miezul nop ii, pe el se zare=te,
Para lumin`nd;
Tot pe acea cruce se suie =i cre=te,
Curpanul v`njos,
Si ziua, =i noaptea pe ea strajuie=te
Un corb fioros.
Pe aceste locuri triste, parasite,
Nime nu umbla,
P`n’ =i pasarele far’ sa se mai uite,
Cu frica zbura.
Abia miezul nop ii incepe sa treaca,
Si corbul c`rcnea
Sopot oarecare se st`rnea =i, parca,
Morm`ntul trasnea
Si ie=ind dintr-insul o umbra negrita,
L`nga cruce sta!
Ochii lui, ca luna de p`cla-nvalita,
L`nced se uita,
Aci, catre ziduri, ea privea cu frica,
Aci, spre morm`nt,
Aci, catre ceruri, m`inile ridica,
Ajutor cer`nd.

Deci se facea iara=i tacere de groaza,
Si umbra pierea,
Iar de pe-acel munte negurile groase
Nu se mai rarea,
Caci acolo v`ntul macar s-abureasca,
Nici ca cuteza,
Nici a florii miros sa se dezveleasca,
Ce tot mort era,
Fecioarele numai intru bucurie
Veghea =-a=tepta
Pe M`ntuitorul dar c`nd? nu se =tie,
Il vor t`mpina.
Catre ziua, insa, c`nd chicura toate,
Negura caz`nd,
C`nd vrajma= se lupta zorile cu noaptea,
Si cerul mij`nd,
Una din fecioare se trezi de-un sunet,
Si singura ea,
Se pornea sa-=i faca hotar`tul umblet;
Pe zid se suia,
Se uita spre stele =i striga m`hnita:
?h, c`nd vei veni?
Zi izbavitoare, at`t de dorita,
Ah, nu zabovi!”
A=a totdeauna una din fecioare,
Sav`r=i pe r`nd,
Terminatul umblet =i cu nerabdare,
Ora a=tept`nd.
Dupa care alta, viind sa o schimbe,
Ii zicea oft`nd :

?u-te, surioara, nu po i sa mai umbli,
Fiind al meu r`nd .
Deci ea se =i duce, pe g`nduri, m`hnita,
Si au adormit
Ceealalta a=teptata, pe ziduri suita,
Ceasul fericit.
Strig`nd intristata: ?, dorita oara,
P`n’ c`nd sa te-a=tept?
Ca M`ntuitorul, ce nu se-nfioara,
Sa judece drept,
Sa vie, sa scape-a noastra feciorie,
Si pe cel gre=it,
Precum in scriptura s`ntul condei scrie
C-au fagaduit:
Celui ce ura=te via a pam`nteasca
Si s-au pocait,
Celui ce a=teapta via a cereasca
Si sta ei gatit .



Comentarii

Nume (obligatoriu):





Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Paganul cu fiicele sale pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2022 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani