Poetul zilei
Sorin Ghergut
(1942 - ?)

8 Poezii

Poezia de azi

Grosimea pamintului
de Nichita Stanescu
De la o vreme pamintul are in jos
osul bunicului meu cel mai frumos
si mai jos de jos el are

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata

Sentinela taberei de la copou

Vezi toate poeziile poetului




Luna rasp`nde=te raza gale=a =i luminoasa
In senina atmosfera pe cerul prevazitor,
Iar spre Moldova se uita cu catatura duioasa
Si dore=te sa gaseaca pe m`hnitul muritor,
Ca sa-i trimita o raza m`ng`ietoare =i lina,
Ce razbate p`n-la suflet =i durerile alina.

Una dintr-acele raze stralucind insenineaza
Peste fa a solda easca custodiului o=tean;
Dar int`mpina cu mila o lacrima ce picase
Pe rasucita mustea a frumosului flacauan.
Iar pe curelele negre =i arma stralucitoare
Se par ale lunii raze fulgere ingrozitoare.
Mai incolo sc`nteiaza ca ni=te piscuri de ghea a
Gramezile de sine e o=tenilor adormi i.
Mai incolo =ir de corturi ca troienele s-inal a,
Care adapostesc bravii de cu ziua osteni i,
A carora fioroase =i dogorite obraze
Ingalbenindu-le luna =i c`nd dorm infioreaza.
A=a era intr-o sara ceata acea osta=easca,
Ce se parea ca =i lunii privind-o i-au placut,
Ca putu iara=i sa vada o tabara rom`neasca,
Ca din pam`nt rasarita dupa timpuri ce-au trecut
Iar soldatul de la straja de arma se sprijine=te
Si cu vers plin de-ntristare lacrim`nd i=i haule=te:
Frunza verde viorica,
Oh! unde e=ti, Mariuca!
Sa te str`ng, draga, la s`n,
Ca s-ast`mpar al meu chin;
Mariuca, te-am lasat,
M-am facut arii soldat,
Dar te rog nu ma uita,
Nici, puica, te marita,
Ci sa a=tep i sa viu eu,
Ci sa fiu mirele tau;
Si sa str`ngi bine inelul
Ce i l-am dat la pornit,

Caci eu port la piept cercelul
Ce-atunci mi l-ai daruit,
Atuncea c`nd umblam odata
Cu oi ele prin mun i,
Atuncea c`nd int`ia=i data
Te-am facut sa ma saru i
Mariuca, ma sf`r=esc,
De dorul tau ma usuc;
Si totuna ma bocesc,
C`nd ma scol =i c`nd ma culc
. . . . . . . . . . . . . .
C`nt`nd o=teanul aceste, pare ca au fulgerat!!!
Deci el tace =i se uita, =i vede jos l`nga sine
Ca un nour se lasara de raze inconjurat,
Pe care sta in picioare un voievod vechi de zile
Pe al lui larg piept =i spete purta zale ferecate,
Iar albele sale plete peste ele rasfirate.
In a sa v`noasa m`na greu buzdugan rasucea,
A lui coapsa era-ncinsa cu pala urie=easca,
Iar pe cap el purta coiful, peste care stralucea
Doi lei iind cap de zimbru sub o coroana domneasca.
Soldatul strajer se trase pu intel cam indarat,
I=i ia arma =i inte=te pe oaspe tocmai in piept;
Si apoi furios striga: ?pune, spune, cine e=ti?
Spune daca =tii parola! iar de nu, te culc aice
?n zadar, raspunse umbra, cu arma ta ma-ngroze=ti;
C`nd de moarte niciodata nu m-am speriat, voinice,
Caci in cruntele razbeluri ma-nconjura mii ca tine,
Si buzduganul acesta ii culca pe l`nga mine.

Eu sunt Arbore, copile, hatman lui Stefan cel Mare,
Am servit sub a lui steaguri patruzeci de ani de r`nd,
Si-n patruzeci de razbeluri crunte, dar biruitoare,
Vazui eroul Moldovei inimicii sai bat`nd!
Acest suveran celebru era pentru d`n=ii fulger,
Iar arii noastre parinte sau un ocrotitor inger.
Dar murind eroul Stefan, au apus al arii soare
Si intr-un morm`nt cu d`nsul patria s-au ingropat.
Acum pest-at`tea seculi vad de bucurie zare!
Vad ca bourul Moldovei din arna s-au ridicat,
Si luce=te astazi iara=i pe pavaza rom`neasca,
Chem`nd eroii Moldovei din pam`nt sa va priveasca.
Iar eu, trimis cu solie de patronul arii noastre,
Sa v-aduc bunavoin a, sa va binefericesc,
Si sa-nsuflu, c`t se poate, intru inimile voastre
Onor =i patriotismul ce neamului rom`nesc
Stramo=ii daco-rom`nii le-au lasat sa mo=teneasca
Pan’ce cu neamuri straine incepu sa se corceasca
Graind aceste, el pune pe a soldatului frunte
A sa m`na aeroasa, zic`nd cu glas tunator:
?=tenilor, fiii Moldovei! iubi i patria fierbinte,
Si fi i cu zel =i credin a domnilor stap`nitori,
Fi i aprigi cu inimicii, intocmai ca ni=te lei,
Si bl`nzi cu compatrio ii, intocmai ca ni=te miei .
Strajerul se-nfioara de cuvintele aceste,
Se umplu de barba ie, inima i se zbatea,
Onor, patrie, bravura in sufletul sau sim e=te;
Uita parin i, uita rude, la carii m`hnit g`ndea,
Uita =i pe Mariuca, uita =i casatoria
Cu tot sufletul se-ntoarce la sacra sa datorie.

Apoi imprejur se uita; =i nu vede nicaiere
Acea cucernica umbra a hatmanului vestit,
Caci ea zburase in ceruri, la a sa sala=luire,
L`nga suveranul slavei , principul nebiruit,
Unde petrec to i o=tenii, ce arii se ofereaza,
Unde petrec dregatorii, ce cu onor o serbeaza.

Comentarii

Nume (obligatoriu):



Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Sentinela taberei de la copou pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani