| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Pelerinajul sufletului
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Stefan I. Nenitescu
|
|||
|
|
|||
| Dar cine Va fi in stare sa-nteleaga Ciudatul basm? Caci basmul e ciudat, cum este Oglinda, In care indelung privesti la tine. Privesti atata, Ca tu esti oglinda, ti se pare, Si-oglinda In tine este. Sau nu - si mai ciudata e povestea! Asemenea-i cu ochii dragii tale, Cand cata in ai tai, intreaba, De-aproape, Atata de aproape, De ti se pare Ca tu, cu ochii mari, te uiti la tine! - Atunci, cand apunea copilaria, Si preschimba rochita ei invoalta Cu haina tineretii, A tun cea Gasitu-m-am ca pe un strop de roua in cupa vanata de anemona, Gasindu-ma-n pietrisul de pe drumuri, Un fir de aur, M-am luat in mana, Si mana ridicand-o spre tarie, Trezitu-m-am la mine, Si - vreau! - strigat-am. Cuvantul cel dintai pe care Domnul il zise, Zidind cu vorba sa intreaga lumea, Facandu-se el insusi temelie, Si eu l-am spus in ziua de-nceputuri. Si eu cladii o lume, Argint de noua, Cu taina-adanca Asemeni cerului boltit in ape, Asa de-adanca, De-n ea m-am ratacit pe mine. Cu vorba: vreau, apoi ihcins-am Rarunchii mei, pornind in cercetare. Pe mine sa ma caut; Eu, tinta mea, si eu, strain de tinta, Uitasem Ce sunt, si pana astazi Tot nu stiu inca. Ma caut - in lume Cu mine voi avea o intalnire; Dar poate Pe langa mine eu voi trece, Cu zambete, ca omul care Din zambete isi face datorie; Si nu ma voi cunoaste, si voi trece 'Nainte, Pierzand o scula, Pe care-n veci de veci, Nici eu, Nici altii N-or fi in stare Din praful clipei s-o culeaga Voi trece, Si nu ma voi uita in urma Pripit, nepasator, ca mamularul Pe care nimenea nu-l cheama. - Mereu ma caut - Asemeni unui sanctuar al carui Renume Ar fi sunat in gura tuturora, Si cred mereu ca ma gasesc oriunde. Cu tolba pelerinului pe umar Eu bat in orice usa: Astept - Si nimeni nu deschide; Sau daca S-aude cheia cum scrasneste-n broasca. Si usa e crapata, Eu nu sunt gazda, Si iarasi plec tarsind opinca rupta. - Oricare Iubire mi se pare talmacirea Cersita: intreb - ea tace - Dar eu ma duc aiurea, Treptat ma pierd in zarea-nnegurata, Ma sting intr-in sa, Si port in piept scormonitoarea teama: Pe langa mine, Voi trece, far-a ma cunoaste - poate! Si plang pe marginea soselei Cu capul intre palme Si las picioarele in sant s-atarne. De ce Nu pot cu dragoste si groaza Pamantul sa-l faram si lumea, Ca-ntr-insa, In marea daramare, In fundul nimicirii pojorate Afund sa ma cobor, si iara - Asemenea pescarilor de perle - Sa ies purtand si ridicand la soare, Curatul meu margaritar? De ce Nu pot sa-nchei pelerinajul magic Pe mine sa ma intregesc cu mine, Stiindu-ma sa ma topesc in fapta, Sa fiu o lance? Dar cine Va fi in stare sa-nteleaga Ciudatul basm? |
|||
Pune poezia Pelerinajul sufletului pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |