Cavalerul

Din ce in ce mai teafar el simte ca rena=te.
Ea insa, ea-l rasfa a z`mbind alintator,
Cu vicle=ug se-ntoarce incet =i-nceti=or
L-acopere cu valul cel alb, de diamante
Intr-un palat feeric, cu ziduri de cle=tar,
Se vede cavalerul, orbit de-a=a splendoare:
Uimit se uita d`nsul =i se mai uita iar,
Tot arunc`nd in preajma-i priviri ne-ncrezatoare.
Dar nimfa-l ine totu=i imbra i=at cu drag
El mire, ea mireasa, =i-n jurul lor, =irag
Din itera in hangul =i c`nta m`ndre z`ne
Din itera in hangul =i c`nta rapitor,
Si, st`nd sa-nceapa dan ul, ridica-n tact piciorul
Tresare cavalerul, innebunit de-amor.
Mai patima= i=i str`nge la piept acum odorul.
Atunci, fara de veste, luminile dispar,
Si iara=i cavalerul tacut =i solitar,
Se pomene=te-n trista poetului chilie