Copil

Tot s`ngele-mi fierbea in vine
Dar am ramas pe loc pierdut
Si nu =tiam ce e cu mine
Mi-e tata doara, =i ma doare
Sa-l vad batjocorit de to i
O, mama, fii induratoare,
De i-a gre=it, nu ine seama,
Si iarta-l, iarta-l, daca po i,
Ca n-a fost el de vina, mama
Ori poate nu- i aduci aminte,
Pl`ng`nd amar, cum i i cerea
Sa ui i ce-a fost mai inainte
Si sa traim iar impreuna?
De ce cu el ai fost mai rea,
C`nd e=ti cu mine-a=a de buna?
De ce l-ai izgonit cu sila,
O, pentru ce l-ai izgonit?
Cum nu te-nduio=ase mila,
Si i-ai intors cu ura fa a,
C`nd a strigat: Nenorocit
Voi fi de-acuma toata via a!
Stiai ca o sa-=i piarda firea,
De n-o sa-i ier i, cum te-a rugat.
Si tu i-ai dat nenorocirea,

C`nd numai cu o vorba buna
Puteai sa-ndrep i ce s-a-nt`mplat,
Si sa traim iar impreuna
Dar ce ur`t te ui i la mine!
Te-am suparat cu vreun cuv`nt?
Nu i-am vorbit cum se cuvine?
Nu sta cu fruntea incre ita
Mai bine intru in pam`nt,
Dec`t sa mi te =tiu m`hnita!
Caci de te supar, mama, oare,
Atunci, al cui o sa ram`i?
Sa plec =i eu in lumea mare?
Sa ratacesc =i eu ca d`nsul
Pierdut =i fara capat`i?
Nu vezi ca ma ineaca pl`nsul?
Si-l vad in vis adese, mama,
Trag`nd sa moara, parasit!
L-aud pl`ng`nd incet te cheama
Pl`ng`nd, te roaga de iertare
Eu, l`nga el, pl`ng aiurit,
Tu, numai, stai fara-ndurare
. . . . . . . . . . . . . . .
O, fie- i mila, mama draga,
Si iarta-l, cheama-l inapoi!
De vrei, il fac eu sa-n eleaga
Ca-l ier i =i o sa fie bine
O, mama,-ndura-te de noi,
Si nu te m`nia pe mine