Lenau 
 
Vraja dulcei nop i de mai 
Stap`nea afara, 
Sus, de-argint pluteau balai 
Nori de primavara. 
N-auzeai pe lunci =i vai 
Nici un glas sa sune, 
Singura umbla pe cai 
Raza blondei lune. 
Molcom fremata abia 
Numai v`ntul serii, 
Spre a nu trezi cumva 
Pruncii primaverii. 
Chiar =i tainicul izvor 
Parca amu ise, 
Ca sa cru e-a florilor 
Parfumate vise. 
Cornul sau la gura-atunci 
Surugiul pune 
Si-l facu prin vai =i lunci 
Vesel sa rasune. 
Si sunau cei patru cai 
Sprinteni din copite, 
Ce prin infloritul rai 
Ropoteau grabite.
  
Si parea ca trec in zbor 
  Si alearga toate, 
  Speriind in goana lor 
  Lini=tea din sate. 
  C`nd, prin raiul ce-l zarim 
  Cum strabatem, iata 
  Fara veste-un  intirim 
  Ochilor s-arata. 
  Zidul mohor`t statea 
  Sprijinit de st`nca, 
  Crucifixul sf`nt veghea 
  Sus, in jale-ad`nca. 
  Surugiul domolind 
  Dintr-o data trapul, 
  Sus, la crucifix, privind, 
  Trist intoarce capul. 
  Ier i, maria-ta, de-oprim, 
  Insa n-am ce face: 
  Colo, sus, in  intirim 
  Un tovara= zace. 
  Si de c`te ori ma-ntorn, 
  Ma ineaca pl`nsul: 
  Nimeni nu suna din corn 
  Mai frumos ca d`nsul! 
  Si de c`te ori revin 
  Pe-aste locuri iara=i, 
  
Trebuie sa-i c`nt pu in 
  Bunului tovara=! 
  Catre  intirim deci el 
  Cornul =i-l imbie, 
  Sa-l auda-n somn acel 
  A ipit sub glie; 
  Si-un at`t de dulce zvon 
  Dintre st`nci patrunde, 
  Parca mortul postilion 
  Din morm`nt raspunde. 
  Repede porni la drum 
  Goana cea nebuna: 
  T`nguiosul corn =i-acum 
  In auz imi suna 
 
 |