Departe, p`n la mine, bl`nd, 
In`iul vers al tau patrunde; 
Uimit plec fruntea, =i-ascult`nd, 
Triste ea nu mi-o pot ascunde. 
Te vad la masa ta de scris 
Si simt credin a ta ce leaga 
De orice g`nd un m`ndru vis, 
De orice vis o lume-ntreaga! 
A=a ca tine-am fost noi to i, 
La v`rsta c`nd, robit de=artei 
Iluzii, socote=ti ca po i 
S-atingi vreodata culmea artei. 
Dar prea e dulce, prea-i duios 
Si-at`ta-ncredere respira 
In pl`nsetu-i melodios 
Int`iul tau acord de lira 
O, nu ma-ndur sa te dezmint, 
Si trist, cu fruntea inclinata, 
Ascult stravechiul c`ntec sf`nt 
Ce l-am c`ntat =i eu odata 
 |