| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Linistit si domestic de Victor Felea Din nou vine toamna a si venit incetosate sint geamurile dimineata Iar stratul de bruma straluceste Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Cand vioarele tacura
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Stefan Petica
|
|||
|
|
|||
| II Si flautul magic vorbi ; tremurata, O nota stangace salta peste clape Ca vocile stinse in murmur de ape, Si-ncet simfonia cazu intristata. Plutea o durere ca-n tainele sfinte Pe sala cea veche, si-n flacari aprinse Murea ziua alba pe strofele-ntinse, Iar flautul magic plangea inainte. Manunchiuri albastre de mici viorele Lasara parfumuri subtile si clare In preajma : o dulce si calda-ntristare, Si nota usoara lovea in perdele. Ea sta glorioasa ca-n razele sfinte, Si iata ! In vraja de note usoare Iubeam pe frumoasa etern visatoare ; Iar flautul magic plangea inainte. VII in calda voluptate din serile-argintine Fecioarele trecura cu mijloace de trestii Plecate-n tremurare iar farmecul povestii Canta in note clare pe culmile senine. Radeau privind-nainte albastra departare Cum tremura in raza de purpura-nfocata Cazuta-ncet din bolta inalta si sculptata in cerul singuratec dormind pe larga zare. Si vorba lor ritmata pe forma faurita De rugile din temple urca in vantul serei Cum urca linistita in calda noapte-a verei Spre stelele de aur dorinta fericita. Ca stoluri ratacite pe frunze se lasara Suspine prelungite in blonde note stinse : in umbra-nfiorate cu aripele-ntinse Plangeau romante triste pe coarde de ghitara. XIV Am palida tristeta a apelor ce plang Pe jgheabul clar si rece al albelor fantani Sculptate-n intuneric de mesterele maini. Am palida tristeta a apelor ce plang. Pe fata blondei unde incet si trist s-abate, Ca umbra unor aripi, o doina din batrani, Ce cade ca un freamat al codrilor pagani in cari mor legende si vise departate. Pe marmura cea rece se lasa un amurg De toamna-ntarziata ca negura pe vale. Si sufletul se plange pribeag pe vechea cale, Iar lacrimi, calde lacrimi ca roua-n seara curg. Adancul intuneric se-ntinde ca-ntr-un vis, Si nici o licarire in zare nu se-arata Vestind speranta pala ce turbura si-mbata. Fantana e o noapte, tacerea un abis. XV Ainurgul are astazi luciri ca de matasa Pe care lunecara maini albe de printese Si-n faldurile care pe-albastre culmi se lasa Scanteie pietre scumpe din stofe vechi si-alese. Ci mandra de durerea-i in purpura de seara, Cetatea arde facle pe turlele-nnegrite Pe care vechi coroane de slava seculara Topeau de aur roze in zile fericite. Pe surele frontoane a vechilor palate, Un vis de razvratire a pus o-nfiorare, Iar florile-n gradina, stand pale si uitate. Se plang in invocarea lucirilor de soare. Cantari voievodale sunara-n amuxgire Cu glas de altadata umpland singuratatea, Si-n notele lor grave de-adanca tanguire Colinele-ascultara cum moare-ncet cetatea. Si turlele parura ca brate disperate, intinse-n framantare spre cerul azuriu; Stravechea frumusete murea pe inserate, Si sufletul cetatii se planse-ntr-un tarziu. Ah, cantul razvratirii in seara somptuoasa Si turlele-naltate spre cerul cel senin, Cand pacea cade lina din falduri de matasa Si limpede ca roua pe albe flori de crin ! |
|||
Pune poezia Cand vioarele tacura pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |