Ochii tai amirosind a ploaie   Tot indeamna la taceri de nord,   Unde pe oglinda rece de fiord   Tipatul cocorilor se-ndoaie. 
 
De n-ar fi zvacnirile fierbinti   Cu soreanca in rotiri de ruga,   N-ar visa la neintoarsa ruga,   Manji de soare, in pripon de sfinti. 
 
La betia vesnic sangeranda   Din privirea aprigului vraci, imi deschide ranile de maci   La indemnu-ti rece de osanda. 
 
Si copacii priponiti de cer.   Ma imbie doar cu flori de ger 
 |