Infam, minuscul si pietros e gandul
Si astrii de pe cer lumineaza cu randul..
Si chiar daca tu judeci bine ce urzesc
E cam tarziu acum din joc sa ma opresc
Si nu sclipirea face lama ca sa taie
Si nici privirea nu se pierde ca o ploaie
Si rupi bucati de lut cu mana ta udata
Te joci cu ele incantat si le transfmori in piatra
Nici cantecul soptit nu e melodios
Si nici in gandul meu tu nu te-ai mai intors
Ramai muscat de inima cu dinti de lapte
Si inecat intr-o faclie arsa-n noapte..
Si tu care ai luminat abisul cu putere
Tot tu ai condamnat un suflet la durere
Din muguri si samanta ai creat gradini
Si din bobocul sangeriu te-ai ales doar cu spini
Si spinii nu inteapa daca nu ii atingi
Si nu mai ai ce pierde cand stii c-ai sa castigi
Grotesc din partea mea sa-mi vorbesc existenta
Cand nu mai e fauritorul se pierde si esenta
Si cand am scris o carte intr-o zi
Stiam ca numai tu o vei citi
Si cand am inventat povesti cu printi si zane
Stiam ca doar cu ele voi fii maine
Nu mai am cheie pentru usa cea misterioasa
Si am sa trec pe langa eaasa e mai frumoasa..
Si ultimul din ceas de veghe a ajuns
Si pe o foaie de alun era un vag raspuns
Cenusa nu mai aminteste sufletul pierdut
Cum nici eu nu mai pot culege din trecut
Si buzunarul gol din haina verde-albastrui..
Va fi la fel si maine..tot agatata-n cui.. |