iubite , bantuita de pustiu
te caut gand cu gand pana tarziu
si in al toamnei veac
nu-i frunza s-o impac
cu clipele ce fara noi se scriu
Nimic n-a mai ramas
doar pasii acelui ceas
soptindu-mi bun ramas
intaia oara
pe-un drum ce nu e drum
am ars pana la scrum
sperante, zile , nopti
aveau sa moara
de-atunci de cate ori se face seara
se-aduna amintirile sa doara
si in al zarii fum
cu gandul si acum
te mai petrec in linistea amara
strivesc in tample reci
aceleasi lacrimi seci
si vad cum iarasi pleci
a catea oara?
e timpul un ecou
si-aud cum pleci din nou
si vad cum pleci din nou
seara de seara
|