Poetul, un serb astral istoveste in lanul cu materie si energie, aburind pe cer,
transporta singur spre nemurire, in siguranta, samanta staruintii,lumina iernii.
El este un organ vizual al vitezei de a fi
Care mai viseaza
Care mai plange
Care mai rade
Si care poate muri
Si care poate invia.
Nesupusule, el este a patra mare divizune a muncii care va veni
care vorbeste aceeasi limba
si care nu cunoaste nici un fel de granite,
nici un fel de supuneri ci numai libertatea,
ci numai adevarul
ci numai lumina omului-timpul .
|