am trait si traiesc printre lucruri
iar lucrurile acestea isi cara
printre ziduri umbrele
fara de care
nu ar fi fost privilegiul de a exista
dincolo de toate acestea
doar zvonurile trec
peste urmele-adancite in rana
ca si cum as fi vinovat
de tot ce s-a pierdut
intre lacrima si durere
e tarziu si cerul apune
aerul putin si el sufoca intamplarea
s-ar putea ca cineva sa ma imite
insa jumatatea mea
(aflata in deriva)
incearca o noua trecere
si s-ar mai putea ca infinitul
sa-mi grabeasca plecarea
|