| Alerg prin nisipul pustiu cu privirea ratacita,
 cautand o oaza;
 buzele mi-s uscate de sete
 si priviria tulbure.
 
 Sufletul mi-e pustiu ca desertul,
 picioarele grele ca plumbul
 si simt ca se-aproape sfarsitul.
 
 Camila ingenuncheaza-n nisipul fierbinte
 rugandu-se cerului aducator de ploaie;
 dar nu se vede nici un nor,
 suntem sortiti pieirii,
 sub razele soarelui ucigator.
 
 
 
 
 |