Arde cu lumina pala
steaua mea de pricopseala;
spumega-n bol i
lungii ei col i,
cre=te fara masura ê
lacrima cu burta la gura.
N-are, a ei, vreo sc`nteie,
slujba-i cu mine se-ncheie.
Fiece stea, g`ndi-vom,
e vegheata de-un suflet de om.
Arzi
cu gazul de lampa al pagubo=ilor barzi,
arzi, stea,
c`t te vrea
dezvelite,
cu ma=inariile
inima mea!
|