Corrida cu hemingway

El a aprins lampa,
a cobor`t vechea carabina, cu doua g`tlejuri, din cui
=i s-a a=ezat pe lespedea fierbinte a pragului.
Se a=tepta sa fie atacat de tauri
(In baraca din spatele c`rciumii,
de dincolo de whisky-ul mirosind a c`mp
=i a balegar,
era un perete impodobit cu siluete de tinichea:
fierari lovind nicovale, castele, mori de v`nt
=i o Luna aurie
care i=i intorcea =i celalalt obraz,
daca o atingeai cu alicea de plumb)
Asta a fost in copilaria batr`nului.
De-atunci, Luna nu s-a mai intors.
Acum, inea in m`ini, biruin a t`rzie, o arma
adevarata,
sub Luna al dracului de-adevarata,
incremenita ca un semn al destinului
ce poate fi schimbat, ori macar intrezarit, in eles.
Trebuia sa afle noua lumina.
Dar, trec`nd prin umbra lui, pe nea=teptate,
pe nea=teptate,
un glon a suit spre Luna
iar el cu cama=a inro=ita de s`nge,
ca pelerina unui torero
continua sa mearga pe sub arbori,
impuns de ramuri innebunite,

cu coarne de filde=, intoarse,
in vreme ce marea, cu oglinzile ei topite, cu pe=ti
=i corali,
se apropia de gradina.
A doua zi,
am vazut in ziarele lumii,
dincolo de picaturile negre, de tu=,
obrazul batr`nului,
sf`rtecat de triste ile pam`ntului,
ê cu ingrozitoare pe=teri, cu vulcani dispera i.
Semana, uluitor, cu imaginea
fe ei a doua, nevazute,
a Lunii