Stradivarius

doi indragosti i m-au luat drept arbore
=i =i-au sapat numele pe fruntea mea
Am m`ng`iat cu palmele mii de viori,
am taiat to i arborii din jurul casei =i i-am
sacrificat pe masa mea,
am cautat lemnul cel mai rar:
vai! chiar lemnul unor ingropate sicrie
=i lemnul platit cu aur, al unor scufundate corabii,
=i iata, lemnul s-a razbunat
In auz suna, rasuna, viorile toate
=i simt, cutremurat de durere,
cum lemnul imi cotrope=te picioarele
Visez
Undeva, pe mare,
trece acum un convoi de corabii:
douasprezece corabii vene iene, cu p`nze albastre
=i alte douasprezece cu p`nze galbene
plutesc, solemne, in jurul unei singure corabii, cu g`t
de lebada,
in care e o vioara faurita de m`inile
mele de lemn,
m`inile bunului, sarmanului Stradivarius
Corabiile, =i ele ni=te viori, imi apara vioara,
mii de bra e ar voi s-o rapeasca.
Indepartate armuri o a=teapta. O, lacrimile mele
calatoresc pe ape
Radacini de lemn se apropie de inima mea ostenita.
Le-aud. Cur`nd, o vor zdrobi!
C`ntecul mi s-a supus dar eu m-am topit, intreg,
in flacara lui,

padurile mi s-au supus =i-acum
de lumea lor, ins`ngerat, m-apropii
Lemnul imi cauta fruntea innegrita de fum,
plesnesc strunele tuturor viorilor care mor, o data
cu mine,
e sf`r=itul!
Ocroti i-mi viorile,
viorile!ç
Inva aceii l-au gasit diminea a
aE un copac fulgerat.
Sa facem din el o vioaraa ê au spus