Pe plopii ninsi Coboara corbii-n palc de doliu, Cernesc al iernii alb lintoliu, Si, tristi, de foame par invinsi
Cugetatori, Privesc spre cer, privesc departe ; Pe cand un glas de vant imparte Un cantec care da fiori
in cimitir, Pribegi, s-au adunat la sfada ; Iar sub uitare si zapada S-ascund mormintele in sir
Si pe cand trec, in a crepusculului ora, Spre groapa unde doarme-o sora, Si-n suflet plansul il inec;
in aiurari De spaima inima mea moare, Acoperite de ninsoare Pierdute sunt orice carari
Si ma invinge Un gand amar, stiind c-odata Si peste groapa mea uitata Vor trece corbii si va ninge!
|