Reminiscente de Tudor Arghezi Vin. iata-le, tot de la sine, Frinturile toate spre mine, Farime stirbite si-ntregi De lucruri pe care de-abia le-ntelegi.
Cu focul stins,
cu tigarile pe sfarsite, cu marele frig zgaltaindu-mi
fereastra -omul din colt, batrana doamna care sterge vitrinele atelierul de bobinat
au fost ultimii care s-au gandit la mine, la sangele meu care stinge lumina in salile de
cinematograf, la viata mea care isi cere iertare.
Ca pe o mangaiere mi-au daruit o patura veche. Cu nesfarsita blandete mi-au adus mai aproape
chibriturile, bidonul cu gaz. Dupa puterile lor mi-au trimis ani de zile scrisori.
sa am cu ce aprinde focuri zadarnice la marginea marii.
Cu cenusa unui imperiu mi-au vopsit fata.
De la robinetele casei mi-au dat sa beau indeajuns.
Cu lanturi de flori de camp mi-au legat mainile -
cu lanturi de imortele
m-au acoperit ca pe unul de-al lor.
Cu focul stins in vechea mansarda,
cu tigarile pe sfarsite, cu lupii la usa
(ah, la flacara coltilor lor mi-am scris o viata intreaga
poemul), dupa ce am urcat un munte de plumb litera cu litera sunt singur si in tacerea din jur aproape as putea sa luminez.
Pune poezia Comertul cu indulgente pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.