Poetul zilei
Mihai Eminescu
(1850 - 1889)

435 Poezii
3 Doine
2 Sonete
1 Teatru
2 Cantece
3 Balade
8 Proza
1 Ode
1 Hore

Poezia de azi

Gradina furata de pasi
de George Constantin


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Furtuna si cantecul dezertorului

Vezi toate poeziile poetului



A plesnit lumina din obuze
Si a crapat fulger in mana noastra
Ca mana
Dumnezeului in cinci degete s-a despicat
Ajungem din urma cetele si le culcam
Stalcim starvurile lepadate in zapada
Deschidem intunericului inecat fereastra
Prin vaile ce-au supt dusmanii ca ventuze
l-au ucis pana in departarea lor cea mai albastra.

Gerul: oasele farama, carnea mananca
Noi lasam inima sa planga.
De ce alunecam de-a lungul muntelui spintecat?
Zbierand si-a descatusat furtuna, leii,
in padure-franta
Nu ajunge miezul inimii vantul cel intunecat
Si asteptam din timbale rarite
Limpede si simplu glasuire sfanta

Pe dealuri leproase in vagauna
E ca ochiul craniului



Ne-am adapostit noi spaima de furtuna
Si pornise unul sa vorbeasca fara sir
Acolo.
Am cules vorbele lui - cate
imi patrund ca varcolaci seninatatile lunare
Sa-ti fac margele cu dinti de rechini
Ce joaca vartejuri de vise urate.
Ochiul de rugina mancat, foc indreapta
Noi intram in gura departarii
Si sub sirul dintilor de fort, ceilalti
Asteapta.
E atat de intuneric, ca numai vorbele-s lumina.

II

Sub funinginea bradului dezlegat,
Se vaieta cantecul dezertorului.
Ce rau facu fluier incepand sa planga.
Spuma gerului inchegat face crengi de sare;
Oasele farama carnea mananca.
"Cu pumnii stransi, cu gat intins, ajung ademenirea noptii mute;
Ghetar de otel plangand in nemiscari de constelatii,
Sabiile sufletului ascute.
A ingalbenit lumina ca-ntr-o lalea,
in asternuturi smuls, au norii intunericul albastru
Prin care fug, muscat de serpii ploii,
Sa ajunga-n departarea luminata lumina mea.
Sub adancimi de intristare,
Ca tunetul sub bolti asfixiat,
Sunt calator cu sufletul intunecat, intunecat.
Aici e aspru dorul de casa;
Dar si tu, vezi cum a-nflorit, cuminte, in scutece stelare de argint
Pruncul cartilor sfinte.

Numai mie noaptea nu-i frumoasa.
Cantecul robit se-ncheaga jalnic pe tot regimentul,
Cum rup liliecii bucati de noapte din chilie.
Numai mie noaptea nu-i frumoasa,
Numai mie.
Priveste: trupul meu in tarana si in suflet se desface,
Ca mi-e dor de tine cu furtuna si cu racnet de sirene
Mai sus de norii de care s-au zdrobit obuzele indarjite.
Daca tot se razboiesc popoarele,
Ce mai atarna luna atat de rosie
Pecete dumnezeiasca la cartea de pace? .
Rup granate vinete bucati de cer inclestate in scuturi,
Musca gheata norilor si se pravalesc table din otel in bruma
Pomii se mladie cum corabia de funii
Smulg lilieci petale albe de pe romanita lunii.
Vantul ii azvarle si-i sfasie.
Numai mie noaptea nu-i frumoasa,
Numai mie."
Cantecul oprit gand: gerul oasele farama carnea mananca
Lasa inima sa planga.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Furtuna si cantecul dezertorului pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani