| Fata mea, de cand ne-am luat Vremea tot ne-a tulburat.
 Am trait, dupa cat stii,
 La-nchisori si puscarii.
 Dar decum ne-am cunoscut
 Dorul nu ne-a descrescut.
 Intre lanturi, dus si strans,
 Tu rabdai tacut si-ai plans
 Zile negre, ceasuri grele,
 Ne vedeam printre zabrele.
 Viata noastra-ntotdeauna
 Si-ntrerupta nc-a fost una.
 Ni-era vremea veninoasa,
 Dusmanit si tu frumoasa.
 Dar durerile-ndurate
 Le-mparteam pe jumatate.
 
 Poate-asa ne-a fost si scris:
 Suferinta, chin si vis.
 Visul insa-n timp cumplit
 Nesimtind ni s-a-mplinit.
 Tara ta din
 Miazanoapte
 Taia spicele necoapte.
 Vaca voastra nu da lapte
 Finca soarele greoi
 
 N-ajungea pana la voi.
 Cu
 Moldova-n granita
 Casa ta de dranita
 Se uita in tara mea
 Unde graul meu cocea
 Tremurand si suspina.
 Intre tara ta saraca
 Si
 Moldova cea buiaca
 Curge-ngusta cat un brau
 Partia unui parau
 Trecut lesne cu piciorul
 Dupa apa, cu urciorul.
 
 Dar pe granita-mparatul
 Isi pusese stalp soldatul,
 Cu o pusca, fata draga, incarcata doar sa traga.
 Si tragea si-n ziua mare
 Pusa ca din razbunare,
 Ca, vezi bine, noi eram
 De-alta vatra si de-alt neam.
 Altcum tara vi-era goala
 De biserici si de scoala.
 Primeati binecuvantare
 La cinci postii departare,
 De la un protoiereu
 Uitat si de
 Dumnezeu -La botez si-nmormantare.
 Zgriptorul imparatiei
 Era semnul datoriei
 Stand cu pliscurile-ntoarse
 Peste pajistile arse
 Si primindu-si fiecare
 Partea lui de-amenintare,
 
 Vreai sa treci, soldatii lui,
 Nemtii imparatului,
 Te ocheau ca vinovat
 Pentru ei si imparat.
 De la crucea lui
 Profir incepea si-un cimitir.
 Vinovatii
 Erau maicile, barbatii.
 Mergand sa-si sarute fratii
 De dincoace de izvor,
 Clacasi pe cenusa lor.
 Intr-o zi, mai mare mila,
 Tu erai de-abia copila
 Si
 Maicuta te-a trimis,
 Pe un timp de soare-nchis,
 Sa-i aduci cate nitica
 Smantioara-ntr-o ulcica.
 Satul astepta-nvierea
 Si-ncepuse privighierea.
 Vezi ca,-n marea-mparatie,
 Dreptul se chema hotie,
 
 Ca-i furai din avutie.
 Te-au vazut finantii ei
 Si te-au dus cu pusca trei.
 Ca sa scapi de cimitir
 Trebuia platit un bir.
 Cine sa plateasca vama,
 Cine altul decat
 Mama?
 Maica-ta, uscata iasca,
 Si-a vandut ca sa plateasca,
 Si bondita stramoseasca,
 Dar pastra intr-o cutie
 Slovele de razasie
 Mostenite de cand veacul
 De la mosul ci, saracul,
 Scrise, nu stiu in ce an,
 Chiar de mana lui
 Stefan,
 Date-n grijile pastrarii:
 Semn al vitejiei tarii.
 De atunci ati blestemat
 Granita si pe-mparat.
 Blestemul a biruit.
 
 Granita s-a prabusit
 Si cu ea deodata, mama,
 Zidurile de la vama.
 Eu, balada mea tarzie
 Ti-o citii cu lacrimi tie,
 Fata draga,
 Prin vecii acum pribeaga.
 Ti-am citit suspinul vie
 In spital, in agonie.
 Stihurile injghebate
 Le-ai simtit adevarate:
 Te-ai trezit si-ai tresarit.
 Era ghiersul deslusit.
 Tu ma lasi acum natang
 Sa-mi scriu stihul si sa plang,
 Pan' ce si zilele melc
 Se vor stinge printre stele,
 
 Cand prin zari din marea noapte
 Te-oi chema-n franturi de soapte.
 N-am crezut cand ne-am jurat
 Ca de-atunci ne-a si-mbracat
 Cununati, sub bolta portii,
 Steagul adiat al mortii.
 Lin si furtunatec vine
 Lingusind pana la mine
 Timpul, vraja tuturora;
 O astepti si suna ora.
 Vremea mi-a venit si-mi vine
 Sa te port dc-acum in mine.
 In zabranic, draga fata,
 Inima mi-e-nfasurata.
 
 |