Belsug

Vezi toate poeziile poetului



El, singuratic, duce catre cer
Brazda pornita-n tara, de la vatra.
Cind ii privesti impiedecati in fier,
Par, el de bronz, si vitele-i de piatra.

Griu, popusoi, sacara, mei si orz,
Nici-o saminta n-are sa se piarda.
Sacurea plugului, cind s-a intors,
Ramine-o clipa-n soare ca sa arda.

Ager, otelul rupe de la fund
Pamintul greu, muncit cu dusmanie
Si cu nadejde, pina ce, rotund,
Luna-si aseaza ciobul pe mosie.

Din plopul negru, razimat in aer,
Noaptea, pe sesuri, se desface lina,
La nesfirsit, ca dintr-un virf de caier,
Urzit cu fire de lumina.
E o tacere de-nceput de leat.
Tu nu-ti intorci privirile-napoi.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Belsug pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani