O buna lectura de Ion Luca Caragiale Oricine citeste literatura romaneasca - se intelege, originala - si se intereseaza de mersul ei trebuie sa ramana izbit de un fenomen curios, particular literelor noastre. Pe cand in toate literaturile moderne versurile reprezinta in totalul productiei o minima parte, in literatura noastra proportia este rasturnata: trei sferturi din ce se scrie la noi sunt versuri.
M-am aparat zadarnic si ma strecor din lupta
in umbra lunii albe, cu lancea nalta rupta.
Pusei pamant si ape, zagaze intre noi,
Si suntem, pretutindeni, alaturi, amandoi.
Te intalnesc pe toata poteca-n asteptare,
Necontenita muta a mea insotitoare.
Pe la fantani iei unda pe palme si mi-o dai,
Iscata dintre pietre si timpuri, fara grai.
Ti-ai desfacut camasa si-ntrebi cu sanii-n mana
De vreau s-aytampar setea din ei sau din fantana.
Ai dus la turtur gura cu gura mea plecata,
Voind sa bei cu mine scanteia lui deodata.
Amestecata-n totul, ca umbra si ca gandul,
Te poarta-n ea lumina si te-a crescut pamantul.
in fiecare sunet tacerea ta se-aude,
in vijelii, in ruga, in pas si-n alaute.
Ce sufar mi se pare ca-ti este de durere,
De fata-n tot ce naste, de fata-n tot ce piere,
Apropiata mie si totusi departata,
Logodnica de-a pururi, sotie niciodata.
Pune poezia Cantare pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.