De pe podul raului
M-am uitat in unda lina,
Prin care s-a strecurat
Fumul vremii albastru.
Au trecut inot pasarile albe,
Cenusii si pestrite,
impinse de umbra de salcii.
Au trecut si luntrile,
Au trecut si ingerii oglinditi.
Peste umarul meu se uita in ape
Multimea.
M-am ridicat: podul era pustiu.
M-am aplecat: multimea s-a intors.
Am vorbit si nu mi s-a raspuns.
Se uita si un copil in rau,
Uimit si el de frumusetea lui
Vezi sa nu cazi!
Vezi sa nu e zi!
|