| Ii tes tarii, pe gherghef, Fire-n jur, ca de sidef,
 Sa ne suga, ca pe muste,
 Cand se tin sa nu ne-mpuste.
 Toti paianjenii domnesti
 Stau la panda-n Bucuresti
 Si apuca, pe furis,
 Oamenii-n painjenis.
 Facuti ghem, pe dedesubt,
 Si-i pastreaza pentru supt;
 Iar paianjenul cel mare
 Sta in mijloc, ca-ntr-un soare
 De matase.
 Coase firul si-l descoase
 Si-l aseaza, sa se joace,
 Mai incolo, mai incoace;
 il innoada, il deznoada,
 impletit tot pe-alta prada,
 Ca sa prinda, ca navodul,
 inlauntru tot norodul.
 Poate nici nu te-ai gandit
 Ca un bat doar, de chibrit,
 Ar da foc intr-o clipita
 La matasea impletita.
 
 |