Astazi, soarele, prin ceata,   S-a nascut din haos, mort.   Pe-nserata dimineata,   Cenusie ca un cort. 
 
Pe cind sufletul coboara,   Melancolic, pe-amintiri,   Ca o pulbere usoara   De scintei si licariri, 
 
Peste cartile din care   Se desteapta musc trezit   De pe foi ce-au putrezit   Prin unghere de sertare, 
 
Orologiul, ploaia-n urma   Si cu inima-ntr-un ritm,   Bat secundele ce-n turma   Nencetat au toi murit. 
 
Si ce liniste se-asterne!   Si cum sufletul se-aude,   Scuturind aripe ude   Peste brumele eterne! 
 
Dintr-a mea singuratate   Las in voie timpul viu,   Care stie ce nu stiu.   Si prin veacuri destramate   Fac cu pana semn si scriu. 
 |