| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
circ de Aida Hancer sigur ca fiecare poem trebuie sa moara e recomandabil totusi ca noi sa fim mai batrani decat orice poem Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Haruri
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Tudor Arghezi
|
|||
|
|
|||
| Osinda nu se schimba, e pe viata. Domnul mi-a pus alaturea o ceata, Si-un put adinc, razbit intr-alt tarim. Sa sec izvorul, ceata s-o darim; Caci mintuirea mea pentru o viata noua Era sa le sleiesc pe amindoua. - «Cind ostenesti, - mi-a spus, - de una. Cealalta e alaturi todeauna. Adincul odihneste de inaltul Si vei fi rind pe rind tot altul.» Si m-a batut pe umar si s-a dus intr-alte zari, incolo, prin apus. M-am bucurat cu inima, vezi bine, Ca Domnul are-ncredere in mine. Atita dar si-atita har Nu se putea sa fie in zadar. Si am ramas in tot pustiul mare. Singur, pe-o magura calare. Cu bratele sumese si cu scule Si cu nadejdi aprinse indestule. Domnul gingasul si milosul foarte Avea de dat porunci si-ntr-alta parte. imparatia fiindu-i fara de sfirsit, Si-n bunatatea lui avind de miluit Cu sfintele-i hatiruri si pomeni Si alti alesi dintr-alte neamuri de mosneni. Mi-am incercat uneltele cu mina, Am masurat cu ochii si ceata si fintina. Una ducea in slava, si alta, jghiab si vad, Se scobora prin cremene in Iad. Eu, ceata o s-o surp cu tirnacopul. Si apa o s-o scot cu napirstocul, Si dupa ce le sfaram si le sec imi iau calabalicul meu si plec. Cit o sa tie asta ? Hai, sa zic, o luna Si gata. Si-am facut o treaba buna. Poate sa fie lucru mai frumos Decit sa lasi fringhiile in jos, Si negura sa o desfaci subtire in jurubite, ite, fulgi si fire? De vreau, o tes velinte si plocate Si-o fac zuvelci si scoarte-mparechiate Si, de voi da-o, negura, deoparte, Se va vedea si dincolo de moarte. Si-o sa ma duc sa caut pe Domnul preamarit Si o sa spui: - «Eu, Doamne,-am ispravit. Vrei sa-mi mai dai o-ncredintare ? De-orice destoinicii ma simt in stare. De-aci nainte somnul meu intarcu-l Si-as dobori si stelele cu arcul.» Dar ciutura, cind fuge pe fringhie, Am asteptat-o ani si ani sa vie Si s-a intors de prin adincuri goala. Izvorul nu-si da unda si ma-nsala, Si plinul ei se scurge printre doage Si nu vrea sa ajunga la gura cui o trage, Sa-i soarba clocotirea, de care-i insetat. Nici muntele de ceata nici nu s-a clatinat. Precum a fost porunca si fuse legamintul. Cine si-l calca, Domnul, sau robul lui, cuvintul ? Credeai sa se gaseasca un prost atit de prost, Sa gaureasca vintul ? - Acela eu am fost. Tu, suflet, nu-ntreba, nemintuit, Care din cei doi semeni te-a mintit. Domnul din ceruri, bun, sau Necuratul. Ca-ti mai sporesti osinda si pacatul. |
|||
Pune poezia Haruri pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |