Sufletule, iata stihuri fara chip, Fara sunet si fara de raspuns, De pulbere si de nisip. Primeste-le, murmura-le. Cuviincios m-apropii iar de tine Fiindca ma tem si findca te-am vazut Salbatec si nelinistit. Dau adapost subt un acoperis cu mine Lui Dumnezeu si marilor minuni. Cum as putea sa nu ma-nfricosez?
Le-am rupt sa curga fara sir,
Metanii deslinate,
Horbote, petice, borangicuri, frunze.
As incerca sa stam din nou la soapta
Dupa ce dansurile s-au oprit
Si a tacut orchestra.
Vreau sa vorbim in graiuri desfacute.
Si, dezlegind cuvintul de cuvinte.
S-alegem intelesurile pe sarite.
Alt'data am grait in stihuri incaltate, Croite masurat si-mpodobite. Am ostenit sa-mi fie strinsa limba in coturni Si vreau s-o las sa umble de acum desculta.
Pune poezia IATA, sufletule pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.