Pe drumul mut al marilor stihii Pamintul mort pluteste-ntre stafii Si-atima putred, spinzurat in cete, Cu hoiturile altor vechi planete.
ludeea. Piramidele, pustiul Cine-a-ntrebat al cui era sicriul Minat pribeag printre virtejuri oarbe, De-l varsa unul, celalalt de-l soarbe?
invaluit in stele, flori si ape,
Nu banuia ca moartea-i pe aproape.
Ce zamislise-n vreme din viata lui mai bun:
O musita si-o musca a viermelui nebun.
Mai stie cineva ca-n neamul lor Tintarul cu hrisoave a fost nemuritor, Cind nici strigoilor de ceata Slova de-aci nu le mai e citeata?
|