| Pe drumul mut al marilor stihii Pamintul mort pluteste-ntre stafii
 Si-atima putred, spinzurat in cete,
 Cu hoiturile altor vechi planete.
 
 ludeea.
 Piramidele, pustiul
 Cine-a-ntrebat al cui era sicriul
 Minat pribeag printre virtejuri oarbe,
 De-l varsa unul, celalalt de-l soarbe?
 invaluit in stele, flori si ape,
 
 Nu banuia ca moartea-i pe aproape.
 Ce zamislise-n vreme din viata lui mai bun:
 O musita si-o musca a viermelui nebun.
 
 Mai stie cineva ca-n neamul lor
 Tintarul cu hrisoave a fost nemuritor,
 Cind nici strigoilor de ceata
 Slova de-aci nu le mai e citeata?
 
 |