| Te-am ridicat pe-o coasta cu izvoare Si-mprejmuindu-ti linistea cu astri.
 Te las albind prin pomi, din departare.
 Cuib fermecat, ca de cocori albastri.
 
 Din prispa ta vreau sa-mi aduc aminte.
 Din geamul tau gindi-voi la trecut,
 Privind in sus, la pasarile sfinte,
 Ce-n streasini cuib de-argila si-au facut.
 
 Voi ingriji ca-n fiecare seara
 Sa-ti arda-n virf nestinsa noastra stea.
 Pe care voi aprinde-o solitara
 Cu sufletul si ruga mea.
 
 Iar pentru prunci si ochii-odihnitori
 Ai
 Preacuratei ce ne-nchise drumul.
 Vom raspindi prin incaperi parfumul
 Care preschimba inimile-n flori.
 
 Si-ntr-un ungher, vom face din covoare
 Un pat adinc, cu perinile moi.
 Daca /sus, voind sa mai scoboare,
 Flamind si gol, va trece pe la noi.
 
 |