| Cristal rotund, pe-o umbra de velur, Cu inima de-a pururea senina,
 M-am nascocit din ape de azur,
 Am inghetat subt turturi de lumina.
 Si nencetat, ca pietrele de roua,
 Par a renaste-n locu-mi tot virgin.
 Cu-o licarire-n fundul meu mai noua,
 Pe cit mi-i incaputul de putin.
 Dar n-ai sa stii, prin mine ce izvoare
 S-au strecurat si cite, linistit.
 Si nu cunosti pe buza mea scinteietoare
 Buzele calde cite m-au sorbit.
 Ele-s aci-n vazduh, ca niste foi,
 Cind imi incerci racoarea nebauta,
 Si gura ta, sorbindu-mi stropii noi,
 Buzele-n zbor, umbrite, ti-o saruta.
 
 |