| In beciul cu mortii. Ion e frumos, intins gol pe piatra, c-un fraged suris.
 
 Trei nopti sobolanii l-au ros
 Si gura-i baloasa-i ca de sacis.
 Cind cioclu-l ridica-n spinare,
 Ion parca-ar fi de pamint.
 De-l pui poate sta in picioare.
 Dar bratul e moale si frint.
 
 in ochii-i deschisi, o lumina,
 A satului unde-i nascut,
 A cimpului unde iezii-a pascut,
 A incremenit acolo straina.
 
 Departe de vatra si prins de boieri,
 Departe de jalea mamuchii,
 Pe trupu-i cu pete si peri, in cirduri sint morti si paduchii.
 
 |