| O palma grea i s-a lipit pe gura. In crestet pumnul puse-o lovitura.
 Bocancul ii ajunse pina-n mate.
 O clipa, vazu numai stele si ate -Si sovai pe un calcii. «A ! vrei sa birui si ai dat intii !»
 Se-ntepeni din umeri, din barbie,
 Spinarea piatra si-o facu.
 Ce-o fi sa fie !
 Sumese mineca si scoase
 Doua brate cu pulpele groase.
 Scrise cu slove si horbote albastre.
 Dirdiia podina subt mesele noastre.
 
 Ceasul se facu infricosat.
 Lungindu-se scurtul, cel lung s-a cocosat
 Si furnicau toti ochii, fierbinti.
 inca un pumn !
 Dar fu primit in dinti,
 In ascutisul coltilor ciinesti,
 Si zdrelit ca de dalti, la desti.
 Daca-ncepe ghiontul sa te doara,
 
 Lungule, ne faci de ocara.
 O saritura inapoi:
 Venea scurtul, vilvoi.
 
 Ca un arici, hotarit sa infrunte
 Vijelia namilei din munte.
 Scurtul l-a si muscat
 De musteata
 Si a scuipat
 Singe din ea, cu matreata.
 - «Puneti mina, ma !
 Veniti incoace !»
 - «Lasa, ba ! ca bine-i face !»
 Scurtul ii sfisiase buza celui lung.
 Acu-i acu !
 Se mai ajung.
 Se mai lovesc, se-mpung:
 Lungul se pravale. il izbi si-n beregata
 O margine de gheata.
 Se scoala-mpleticit
 Si pune mina pe cutit.
 La o parte, faceti-le loc !
 Dar lungul nu are noroc,
 Caci scurtul, jerpelit si ramas in camase,
 il rupe de boase.
 Si toata pricina
 Fusese
 Gherghina.
 
 |