Ar fi vrut sa nu mai spuna. Ca plingind mereu la luna, Umbla-n gol si in furtuna. Noaptea fara de hodina, Ziua fara nici lumina. Sufletul meu, parasit. De ce-a fost si-a fost iubit.
Frinta-n cirje subsuoara. Cautase primavara.
Lacrimile mele-amare Mi le-adun pe fiecare In condei si calimara Drept aghiazma funerara. Si-acest plinset mut, inchis. Mi se cheama manuscris.
|