| in ceata groasa Carul se-ntorcea acasa.
 intuneric bezna.
 Nu se vedea pina la glezna.
 Caii mergeau din obicei,
 Unde, nu stiau nici ei.
 Hamurile nu mai stiau ce mina,
 Iepile sau muntele de tarina.
 Nu se mai vedea la nimic luminile,
 Dar treaba era gata.
 Omul si fata
 Vindusera toate gainile.
 Doamne ! parc-au dat cu oistea in niste zid.
 Iepile s-au impleticit.
 Cinci oameni de cositor, cu un cutit
 Maruntaiele si buzunarul omului le-au scotocit.
 Si, nevazuta, fata s-a strecurat in picla statatoare
 Si a orbacait, tiris ca o lipitoare
 
 Pe dihania noptii, vreme lunga,
 Pina ce i-a fost sorocit, undeva sa ajunga.
 - «Oameni buni !» In strungareata usii
 Mina fetei se lovi de mina matusii.
 Matusa, cine-o fi fost, o baga in odaie,
 
 Si fata povesti, la vatra, intr-un crimpei de vapaie,
 Ca veneau de la tirg, ca le-au iesit in drum hotii
 Si ca ea scapase pe dindaratul rotii.
 
 - «Fetico, stai colea cu
 Dumnezeu, si
 Linga fata mea te-i hodini.»
 Avea si matusa o fata
 Despieptanata,
 Si citestrele femeile s-au suit in pat
 Si s-au culcat:
 
 intii, cele doua fete,
 Fata babii la parete.
 Si baba desfacu un cojoc
 Si cuprinse fata noastra la mijloc.
 intr-un timp, baba intinse laba.
 Fata ei sforaia.
 Bun !
 Si parea ca si fata straina doarme tun.
 intr-alt timp, se auzi un ciocanit.
 Cinci oameni de plumb au venit
 Si au soptit
 Ca se intorc mofluzi
 Ia han.
 Ca omul ce-l belisera pe drum n-avea
 Ia el un ban.
 - «Mai taca-ti gura si uita-te-ncoa:
 E fata lui si banii is la ea».
 Raspunse baba, aratindu-i patu:
 - «Ai sa te duci si tu, fetica, dupa tat'tu !» Si baba se linse pe buze.
 Cu pofta de singe a unei mite lehuze.
 Ati inteles cu totii
 Ca baba era gazda si ceilalti erau hotii.
 Toti chitira sa bage fata-n beci
 Si sa-i faca de duca, asa, ca la berbeci.
 Si sa o puie pe jar.
 Dar nu era bine sa miroasa-n toiul noptii a gratar.
 Mai bine, bucata cu bucata,
 Sa fie aruncata.
 Dar, vorba lui
 Terchea-Berchea,
 Fata trasese cu urechea.
 Se strecura pe linga fata matusii.
 Ce dormea ca dusii
 De pe lume, si-i lua locul incet.
 
 Atunci, pe-ntuneric, berechet.
 Bratele, miinile, degetele, hotii, baba inabusira fata lor, o tirira-n beci, degeaba.
 Pe cind fata noastra fugi, pe ceata,
 Pina se facu dimineata.
 Baba miorlaie acum dupa fata-n inchisoare,
 Si hoatele de la femei o scuipa si o tirnuie.
 Tilharii taie-n ocna sare,
 Si capul lor circiumarul
 Cirnu e.
 
 |