| Cosul ei cu soare, Proptit in sold, pe cingatoare,
 Ducea znopi de ochi galbeni, cu gene de lapte.
 Si garoafe de noapte.
 in sinul ei ca mura
 isi pironeau cautatura
 Domnii zvelti din jurul mesii.
 - «Cine mai ia florile miresii ?»
 
 Fa,
 Tinco, fa ! papucii de matase,
 Margelele, cerceii nu ti i-a dat
 Nastase -
 
 Si-n fiecare desti cite-un inel
 Nu ti l-a strins cu miinile lui, el.
 Cine ti-a framintat carnea de abanos
 Si ti-a baut oftatul mincinos ?
 Cui i-ai dat, fa, sa ti-o cunoasca
 Faptura ta imparateasca ?
 Cine ti-a dezlegat parul cu miros de tutun ?
 Cine ti-a scos camasa, ciorapul ?
 Cine ti-a ingropat capul
 Nebun,
 in bratele lui noduroase, paroase,
 Si te-a-nfrigurat fierbinte pina-n oase ?
 Tu n-ai voit sa spui
 Nimanui
 Unde innoptai,
 Curva dulce, cu margaritarel de mai!
 Vezi,
 Nastase osinditul
 Nu te-a patruns decit o data;
 Si atuncea toata.
 Cu tot cutitul.
 
 |