Toamna

Vreau sa-mi ridic privirea si vreau sa -i mangai ochii
Privirea intarzie pe panglicile rochii.
Vreau degetui usure sa-l iau sa i-l dezmierd
Orice vroiesc ra mane indeplinit pe sfert.

Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plange?
Apusul isi intoarce cirezile prin sange.
O! ma ridic, pe suflet s-o strang si s-o sarut -
Dar bratele, din umeri, le simt ca mi-au ca zut.

Si de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o data
S-aplec la sarutare o frunte vinovata
Sa-nvingem iaras vremea dintr-o-ntarire noua
Si sa-nviem adancul izvoarelor de roua.

Si cum scoboara noaptea, al data asteptata,
Imi pare veche luna - si steaua ce se-arata ,
Ca un parete de-arme, cu care-as fi vanat.






Si fara glas, cu luna, si noi ne-am ridicat.