Timpul meu nu tace.
ma-ntoarce pe toate partile
ca pe o brazda de lut.
rasadeste, incepand de la tample
fire de margarete.
Il rog sa-ntoarcem priviri.
pasind inapoi,
cu picioarele, pline pana la glezne
de nisipul miscator al realitatii.
muscand intunericul vietii
pana la feresti cu lumina.
irigand sperante cu lacrimi de vis.
ascultand, cuminte, umbre ce aluneca-n mine.
Ragnetele sangelui tau strabat pana aici
rugandu-ma sa-ti mai curg prin vene
inca un veac macar
Cuvinte de dinaintea tacerii
naufragiaza.
facandu-ma sa raman pod
suspendat intre malurile departarilor.
Cu nebagare de seama
ne mangaiem retinele
in lumea aceasta in care
ne respiram iubirile
prin camere si taste.
Mainile tremura a neputinta
gemandu-si amorteala.
Lacrimi pietrificandu-se-n cadere
sapa obrazul, varsandu-se-n propria albie.
Maine voi incerca un troc
Ii voi oferi timpului margarete, acum inflorite
in schimbul clipelor cand bratele noastre
reuseau sa opreasca nisipul clepsidrelor.
Si cine rezista in fata unor flori atat de gingase?
NINA DINU |